Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Problema urșilor care coboară în zonele locuite, care este de așteptat să revină accentuat imediat ce sezonul hranei facile din pădure se va încheia, poate fi gestionată eficient cu un set de măsuri pe care Direcția Sanitar Veterinară Suceava l-a schițat și transmis Prefecturii Suceava, în vederea informării primăriilor.
Din păcate, la acest moment, nici o primărie nu pare a fi făcut vreun pas concret pentru a avea o strategie coerentă pentru a gestiona problema urșilor care coboară în zonele locuite. O primă măsură, nu foarte costisitoare, ar fi achiziționarea de cuști, în care un urs tranchilizat să poată fi transportat cât mai departe de zona unde a ajuns și nu trebuia să ajungă. Chiar dacă pare o dotare banală, aceasta lipsește aproape cu desăvârșire.
După tranchilizarea ursului echipa de intervenție nu are ce face cu el
Având în vedere dificultățile întâmpinate la acțiunea de tranchilizare a unui urs din perioada 20-23 aprilie de la Vatra Dornei, cel mai important, subliniază sanitar-veterinarii, este ca fiecare primărie să se doteze cu minim două cuști, necesare cazării urșilor tranchilizați în vederea transportului în pădure. Sunt necesare două cuști deoarece atunci când este vorba de o femelă cu pui, aceștia trebuie cazați separat.
În actualele condiții, un urs tranchilizat nu poate fi transportat cât mai departe în pădure deoarece nu există cuști. Imagini hilare, cu ursul tranchilizat cărat cu pătură, și dus la câteva sute de metri distanță, sunt jenante și nu ar mai trebui să se repete.
Practic, echipele de intervenție se confruntă cu următoarea problemă – ce fac cu ursul după tranchilizare?
Aceste cuști ar trebui să existe la orice primărie, nu doar la cele din zona de munte, în condițiile în care apar inerent cazuri de animale care trebuie ridicate și adăpostite. Un exemplu ar fi vulpile, care se instalează tot mai des în case nelocuite din zona rurală.
Fiecare primărie trebuie să aibă contract cu un veterinar care are cu ce tranchiliza ursul
Direcția Sanitar Veterinară Suceava mai subliniază că relocarea urșilor cu comportament anormal (obișnuiți să se hrănească din tomberoane) este o acțiune fără succes și periculoasă, după cum s-a dovedit deja la Vatra Dornei. Totuși, dacă se face o relocare ar trebui obligatoriu ca animalul să fie examinat de către medicul veterinar de liberă practică din localitatea respectivă, iar acesta să îl ia în evidență.
Un alt detaliu important este că primăriile trebuie să aibă un contract cu un medic veterinar care să poată face tranchilizare dacă este solicitat. Titularului cabinetului veterinar i se pun la dispoziție substanțele necesare tranchilizării de către Direcția Sanitar Veterinară Suceava, dacă instituția este notificată în acest sens.
Un departament specializat, cu oameni antrenați și câini de vânătoare, în locul ”sirenelor care sperie ursul”
Un alt detaliu esențial este legat de modalitatea de hăituire a urșilor care vin în zonele locuite, de alungare a acestora cât mai departe în pădure. Metoda folosită până acum a fost de a se face cât mai mult zgomot, cu semnalele acustice de pe mașinile de Jandarmerie de exemplu. Măsura are o eficiență extrem de redusă însă.
”Considerăm că acțiunea de îndepărtare a urșilor doar cu mijloace sonore nu este eficientă și ca urmare propunem înființarea în cadrul Jandarmeriei sau al alte structuri abilitate, de exemplu Serviciu Salvamont, a unui departament specializat pentru această acțiune, departament care să fie dotat cu câini special antrenați pentru îndepărtarea urșilor”, a declarat doctorul Sorin Mihai Voloșeniuc, directorul executiv al Direcției Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor Suceava.
Acesta și-a exprimat speranța că reapariția urșilor (probabil de prin luna august) nu va mai lua din nou prin ”surprindere” autoritățile locale, mai ales că există deja un set de măsuri propuse, nu neapărat greu de pus în aplicare. Ar trebui să existe măcar un început, adică achiziționarea de către primării a acelor cuști pentru ursul sau un orice alt animal tranchilizat.
