Cum funcționează emisferele cerebrale

În copilărie suntem expuși unei cantități enorme de informații noi, în timp ce la vârsta adultă, în majoritatea timpului, operăm cu activități de rutină și utilizăm informații cu care suntem familiarizați de mult. Se poate pune întrebarea dacă tranziția de la copilărie la maturitate implică un transfer larg de funcțiuni și informații dinspre emisfera dreaptă către emisfera stângă.

În 1981, Goldberg a publicat o lucrare teoretică în care făcea legătura între emisfera dreaptă și noutatea cognitivă și între emisfera stângă și rutina cognitivă. Acesta afirma că partea dreaptă a neocortexului este activă la maximum în prelucrarea conceptelor noi, necunoscute, iar partea stângă este superior activă în prelucrarea aspectelor familiare, cunoscute. Pe măsură ce individul se dezvoltă și devine adult, introducerea de noi stimuli ar putea fi prelucrată în partea dreaptă a cortexului și apoi transferată și stocată sub formă de informație familiară în partea stângă a cortexului. Acest lucru ar putea explica de ce lezarea emisferei drepte este atât de gravă la copii, iar afectarea emisferei stângi este mai devastatoare la adulți. În ambele cazuri, zonele lezate se găsesc în regiunea cea mai activă a creierului.

În primele etape ale învățării, ne confruntăm cu noutatea. Procesul continuă datorită capacității noastre de a ne canaliza și concentra atenția asupra noii informații. Mai departe, urmează momente în care trecem în revistă noii stimuli și-i interiorizăm, pe măsură ce începem să ne familiarizăm cu ei și să-i cunoaștem. La finalul oricărui proces de învățare, informația nou achiziționată devine cunoscută și familiară; dacă am deprins un comportament sau o sarcină, acum ele pot fi de rutină și chiar automate. Capacitatea noastră de a transforma necunoscutul în cunoscut, nefamiliarul în familiar, noul în rutină este însuși sensul progresului în evoluția noastră individuală.

Atunci, dacă mintea se bazează pe reprezentări interioare familiare, cunoscute, pentru a formula ipoteze și pentru a crea noi reprezentări interioare - idei necunoscute, locul în care prelucrăm experiențe noi servind drept scenă pentru inventarea de noi idei pentru experiențe viitoare, n-ar putea fi emisfera dreaptă? Iar emisfera stângă n-ar putea fi depozitul nostru de informații și acțiuni devenite familiare?

Dacă așa stau lucrurile, o astfel de paradigmă ar fi primul pas spre redefinirea modelului nostru privitor la emisferele cerebrale, pe care multe lucrări standard din domeniul neurologiei le descriu ca fiind complet separate funcțional. De exemplu, pare logic acum de ce centrul limbajului este de mult considerat a fi amplasat în emisfera stângă. Pentru majoritatea oamenilor, limbajul fiind o funcție de rutină, automată, emisfera stângă este dominantă.

Așa cum reiese dintr-un studiu realizat de dr. Alex Martin și colaboratorii săi de la Institutul Național de Sănătate Mintală din SUA, procesarea cerebrală duală – deplasarea de la prelucrarea informației noi din emisfera dreaptă către configurarea ca rutină din emisfera stângă – corespunde tuturor tipurilor de învățare. Folosind imagini obținute prin scanare, cercetătorii au studiat circulația sângelui în creiere umane aflate în stare de funcționare, în timpul expunerii la cerințe noi, care implicau cuvinte și obiecte. De fiecare dată când subiecților li se prezenta o nouă cerință, se putea observa că o zonă specifică din emisfera lor dreaptă era deosebit de activă. Pe măsură ce participanții învățau diferite tipuri de informație, iar conținutul acestora se transforma în informație cunoscută sau de rutină, în emisfera dreaptă se putea observa o descreștere a activității. Exersarea sarcinii respective prin expunere repetată la cuvântul sau obiectul nou activează cu preponderență o zonă specifică din emisfera stângă. La toți subiecții s-a remarcat o deplasare evidentă de activitate de la o emisferă la alta, în procesul de prelucrare a informației și de transformare a acesteia în rutină.

Se pare că transformarea informației noi din emisfera dreaptă în informație de rutină din emisfera stângă se realizează indiferent de natura tipului de informație supusă învățării. Circuitele nervoase ale emisferei drepte sunt deosebit de experte în învățarea rapidă a noilor cerințe. Rețelele sinaptice din emisfera stângă sunt mai competente în perfecționarea sarcinilor, în condiții de motivare suficientă și exercițiu sârguincios.

Psiholog Mihai Moisoiu