Celebrul tren cu vagoane de epocă de la Moldoviţa a circulat, în perioada 1-3 mai, pe o linie ferată îngustă în lungime de 4 kilometri şi a fost tras de o locomotivă fabricată în anul 1917.

De la ora 9, din două în două ore trenul a plecat din gara improvizată lângă gaterul din Moldoviţa, acolo unde a transportat buşteni până în anul 2000. A mers încet, gâfâind şi pufăind a osteneală, din când în când smucindu-se, sau legănându-se alene pe şine, în acelaşi ritm ca şi în urmă cu 50 de ani. Cei 8 kilometri de traseu dus – întors au fost parcurşi într-o oră şi jumătate, aproximativ 20 de minute durând manevrele de schimbare a locomotivei la capăt de linie. Pentru că traseul se opreşte în zona unde apele au „măturat” anul trecut atât calea ferată, cât şi drumul spre Argel, schimbarea locomotivei se face prin împingerea vagoanelor, cei mai dornici voluntari fiind copiii.

Astăzi, apariţiile mocăniţei cu şuieratul ca odinioară sunt foarte rare, oameni din ţară, dar şi localnici  venind cu mic cu mare s-o revadă în cele trei zile. Dacă în prima zi mocăniţa a circulat doar cu două vagoane, unul de clasă şi unul restaurant, sâmbătă şi duminică au mai fost ataşate încă două vagoane pentru a putea face faţă numărului foarte mare de călători.

Pe viitor proprietarii mocăniţei intenţionează să pună în circulaţie trenul în fiecare duminică.

 

Pufăitul mocăniţei a atras peste o mie de turişti

O femeie din Bacău, care a aflat din presă de mocăniţa de la Moldoviţa şi a venit special să facă o plimbare, ne-a mărturisit că „nu ni s-au cerut bani, dar am dat din plăcere, pentru a se reface linia. Este ceva superb, o să le spunem la toţi cu care ne întâlnim despre această mocăniţă, pentru că este ceva splendid”.

Alte familii din Focşani şi Bucureşti, aflate în Bucovina pentru a petrece zilele libere de la începutul lunii mai, au aflat de la televizor de existenţa mocăniţei şi au venit special să facă o plimbare cu  aceasta.

Turiştii s-au plâns de lipsa indicatoarelor din intersecţii spre localităţile cu monumente istorice, mănăstiri sau alte mijloace de agrement.

„Am tot căutat unde este mocăniţa, am întrebat un poliţist, am întrebat un sătean, şi am ajuns aici după ce am văzut un muzeu inedit de ouă încondeiate al doamnei Lucia Condrea. Sunt multe obiective frumoase care nu sunt promovate, nu sunt semnalizate corespunzător, motiv pentru care este greu de ajuns la ele. Din întâmplare, căutam mocăniţa şi am dat de muzeu, pentru că am intrat pe o uliţă şi nu aveam unde să întorc maşina. Cel mai important lucru este iniţiativa oamenilor care au pus mână de la mână să repare o parte din calea distrusă de inundaţii, pentru ca pe 1, 2 şi 3 mai să se poată face plimbări cu mocăniţa. Este absolut superb. Nu este nici o diferenţă între Tirolul din Austria şi Bucovina Românească. Doar de promovare”, ne-au declarat turiştii din Bucureşti.

 

„Naşul” şi doi mecanici, personalul de deservire a mocăniţei

Dumitru Clitnovici, „naşul” trenului şi cei doi mecanici ai locomotivei „Krauss”, au fost persoanele asaltate cu mii de întrebări din partea turiştilor despre acest tren, iar zeci de copii au devenit cei mai buni prieteni ai domnul Popescu, unul dintre mecanici, pentru că i-a primit în locomotivă pe timpul călătoriei. „Fiecare achită după posibilităţi. Oamenii din zonă nu prea dau nimic, turiştii dau. Nu este stabilit un preţ,  ceea ce dă fiecare este o donaţie voluntară pentru reparaţii şi extinderea liniei de cale ferată îngustă”, ne-a spus Dumitru Clitnovici.

Cât despre cei doi mecanici, „doi meşteri mari” ai unei meserii de-acum uitate, sunt singurii care mai ştiu să-i strunească, să-i mânuiască mecanismele învechite şi s-o vindece când apare vreun beteşug pe locomotiva „născută odată cu părinţii” lor.

 

Peste o sută de ani de istorie feroviară la Moldoviţa

Lui Georg Hocevar, austriacul care este administratorul unei firme specializate în cale ferată îngustă din Brad, i se datorează calea ferată îngustă şi turismul feroviar din Moldoviţa. Calea ferată îngustă şi mocăniţa de la Moldoviţa au o istorie de peste o sută de ani.

În anii 1888-1889, germanul Louis Ortlieb din München, proprietar de gater, a construit şi pus în funcţiune la Moldoviţa prima cale ferată forestieră. În anul 1902, această cale ferată, folosită la transportul buştenilor, avea lungimea de 23,9 km şi se întindea de la Moldoviţa la Roşoşa, în 1957 erau patru locomotive cu aburi care trăgeau vagoanele cu lemn, iar în 1987 linia ferată îngustă de la Moldoviţa era cea mai lungă din ţară, având o sută de kilometri.

„Cea mai mare extindere a fost în 1987, când linia îngustă a avut o sută de kilometri, ajungea până la capătul pădurii, iar pe fiecare pârâu erau ramificaţii. După 1990 a dispărut totul, s-a desfiinţat,  s-a împărţit în tot felul de linii secundare şi, din 2005, când am început noi să reabilităm traseul turistic aici în Moldoviţa, am putut să reabilităm 3,6 kilometri. Practic sunt posibilităţi de extindere până la aproape 15 kilometri. Trebuie bani, trebuie putere, trebuie voinţă. Posibilitate de extindere există şi în jos, spre Vatra Moldoviţei, spre Mănăstirea Moldoviţa şi în sus, spre păstrăvăria de la Argel. Aceasta este ţinta noastră pentru viitor”, a precizat Georg Hocevar.

 

Locomotiva care tractează trenul se apropie de centenar

După anul 2000, cele două locomotive, “Krauss LI” (fabricată în 1921) şi “Reşiţa” (fabricată în 1955), rămase în comună, nu au fost preluate de Primăria Moldoviţa şi după o privatizare mult discutată, o firmă din Vişeul de Sus le-a făcut nevăzute şi nu au mai putut fi recuperate, iar linia ferată îngustă a fost abandonată.

Locomotiva cu abur „Krauss”, care tractează în prezent mocăniţa de la Moldoviţa, a fost construită în anul 1917 la uzinele „Krauss” din Munchen, a fost „activă”  până în 1971 în Austria, de unde a fost achiziţionată în anul 2005 de la un colecţionar, recondiţionată şi pusă în funcţiune pentru Moldoviţa în 2007, ne-a spus Georg Hocevar.

„Sunt un vis pentru mine, aceste locomotive de cale îngustă, şi pentru aceste mocăniţe am venit în România”, a precizat austriacul.

 

Implicarea autorităţilor – singura şansă pentru turism

În decursul anilor, cât timp mocăniţa nu a funcţionat, hoţii au furat şinele şi traversele, ceea ce a determinat ca lucrările de refacere a vechiului traseu să fie extrem de costisitoare. În plus, Georg Hocevar era decis, la puţin timp după ce reabilitase 3,6 kilometri de cale ferată îngustă printr-un proiect de patru miliarde de lei vechi şi plănuia să recondiţioneze şi alte porţiuni din traseul total de 27 de kilometric, să abandoneze turismul feroviar la Moldoviţa, după ce a văzut că pentru a circula cu mocăniţa recondiţionată de el trebuie să plătească chirie la Direcţia Silvică Suceava.

“Înainte de 2008 a fost o muncă foarte grea de convingere că această mocăniţă este importantă pentru zonă. După 2008 treburile se mişcă altfel aici şi pe lângă mănăstiri şi monumentele din zonă, mocăniţa a devenit un punct de atracţie. După 2008, cei care au ajuns la putere la nivel local şi judeţean au înţeles că această mocăniţă este practic un magnet pentru turiştii care vin în zonă”, a conchis Georg Hocevar.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Mocăniţa de la Moldoviţa a atras, în weekend, peste o mie de turişti.

Comentarii