Lucian AVRAMESCU

Campania pentru promovarea turismului românesc atrage atenţia, într-o perioadă de criză, sărăcie, austeritate, proteste stradale, prin opulenţă. Aş zice chiar, având în vedere fondul pe care se desfăşoară, prin obrăznicie. Poate că este o nouă doctrină managerială care ne scapă iar, în primitivismul nostru, n-o pricepem unii dintre noi.

Între aceştia mă număr şi eu. Mă simt obligat la un mic desen al personalităţii doamnei Elena Udrea, ministru al turismului şi promotor al acestui proiect. Doamna Udrea a apărut în peisajul politic românesc de la început foarte aproape de vârf. Ea îl însoţea zi-noapte pe primarul general al Capitalei, pe atunci Traian Băsescu. Îi ducea mapa la birou şi îi turna în pahar la cârciumă. Oficial era un fel de consilier. Consilier a fost şi la Cotroceni, unde a câştigat alegerile concomitent cu preşedintele. Mă rog, aici nişte sincope de pricepere în chestiuni de politică externă aflate în fişa postului, ca şi un început de scandal monden au făcut-o pe doamna Udrea să se retragă oficial din post. A continuat să se ducă însă, dacă ar fi să îi dăm crezare Adrianei Săftoiu, consilier prezidenţial, la rându-i, la acea vreme, la Cotroceni seară de seară. Un om cu simţul datoriei lucrează pentru ţară şi fără salariu. Oricum recompensa a venit acum, cu vârf şi îndesat, prin numirea doamnei Elena Udrea în funcţia de ministru al turismului. Ministerul s-a nimerit să primească o sumă disproporţionat de mare în comparaţie cu bugetul actual, cu austerităţile momentane sau de durată şi chiar în comparaţie cu alte ministere mai împovărate de probleme. Că doamna Udrea, autoarea costisitoarei campanii de promovare internaţională a turismului românesc, nu este o proastă, ştiu. O femeie care la vârsta ei, comparabilă cu a fiicei mari a preşedintelui, posedă hoteluri, terenuri, maşini, bijuterii, conturi babane nu poate fi o toantă. Şi atunci de ce îmi pare imbecil sau să zic mai blând neinspirat acest proiect publicistic?

         S-a nimerit să mă întâlnesc ieri la uşa profesorului Eduard Apetrei, unul din străluciţii cardiologi ai României, cu Ştefan Gheorghiu, faimosul violonist. M-am bucurat că mă ştie şi m-a lăudat pentru nepotul meu, Alexandru Tomescu, tânărul violonist care a câştigat concursul pentru vioara Stradivarius. Mi-a fost, zice profesorul, învăţăcel de la 12 ani. Este un talent de excepţie. Ziaristul din mine, chiar la uşa unui profesor de inimi, nu s-a putut abţine de la o întrebare care putea fi cotată drept obraznică. Cum de fosta dumneavoastră noră, Angela Gheorghiu, căreia eu mă laud că i-am acordat primul premiu naţional când era doar elevă de liceu, vă mai poartă numele de familie după despărţirea de fiul dumneavoastră? Mi-a cerut voie şi am fost de acord, mi-a răspuns calm violonistul octogenar. Nu ne-a făcut de ruşine numele. Jos pălăria, mi-am zis în gând. Ce morală înaltă a unui intelectual.

Apoi profesorul a comis o ironie legată de campania ministresei turismului. Să fim noi o ţară faimoasă doar prin sportivi? Nu eram foarte documentat şi, ajuns la redacţie, am cerut lămuriri. Aşa am aflat că doamna Udrea comprimă valorile României în trei sportivi : Hagi, Comăneci şi Ilie Năstase. Sunt trei sportivi care la vremea gloriei lor ne-au adus multe bucurii. Azi, printr-o abundentă întrebuinţare, s-au mai uzat şi ei, la chip şi chiar la faimă. Să vină un american în România pentru a o vedea pe Nadia? O vede mai degrabă la el acasă. Nici pe Gică Hagi şi pe Ilie Năstase nu-i vezi toată ziua pe stradă. Doamna Udrea care încalecă, într-o imagine de televiziune reluată zilnic, o bicicletă, prilej cu care observăm că i s-a cam lăţit fundul, crede că identificând România cu aceşti trei mari sportivi, toţi amatorii de vacanţe de pe mapamond se vor înghesui pe meleagurile dâmboviţene.

Citeam într-un atlas englezesc că singurele lucrări de anvergură ale lui Brâncuşi sunt concentrate la Târgu Jiu, orăşel din sudul României, zonă în care s-a născut cel mai faimos sculptor modern al lumii. Ultima sculptură a lui Brâncuşi s-a vândut în urma unei licitaţii cu o sumă astronomică, ceva în jur de 30 de milioane de dolari.

Să nu încapă în portretul de ţară al României, desenat de fosta purtătoare de dosare a lui Traian Băsescu, şi altă lume decât cea sportivă? Suntem noi Sparta antică, faimoasă pentru luptătorii şi atleţii ei? Merg oamenii în  România ca la Olimpia, în Peloponez, să pipăie ţărâna pe care au alergat sportivii Greciei antice? Pe ţărmul iberic al Atlanticului, fiecare locşor prin care a trecut Columb e însemnat. La fântâna asta a băut apă Columb, aici s-a oprit înainte de a porni pe Ocean, după piatra asta marele navigator şi descoperitor a făcut pipi. Să vină nemţii sau francezii sau spaniolii să vadă unde a făcut pipi marele nostru tenisman?

Doamna Udrea care, spuneam, nu poate fi suspectată de prostie când e vorba de agonisit avere proprie, poate fi bănuită că piteşte, sub fostul ei zâmbet drăgălaş care s-a cam ofilit, o mare cheltuitoare de bani publici. Sau îi cheltuieşte şi pe ei trăgându-şi cuvenita parte de profit? Profit poate fi şi cel de imagine, pentru că până una alta văd că facem pe toate canalele reclamă nu României, ci Elenei Udrea.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului România văzută de Elena Udrea.

Comentarii