Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Înconjurat de muzică. Un sucevean strânge de mai bine de 40 de ani albume de muzică. Apartamentul în care stă este ticsit cu peste 40.000 de albume, fiind un adevărat depozit. Biblioteca, rafturile, dulapurile, chiar şi şifonierul soţiei, sunt umplute cu CD-uri, discuri de vinil sau benzi de magnetofon. Cum nu mai are loc, îşi aşează albumele şi pe jos, continuând săptămânal să-şi sporească „depozitul”. Este cu siguranţă cel mai mare colecţionar de muzică din judeţ şi, probabil, din ţară. Modest, se fereşte să afirme că este românul care are cea mai mare colecţie de muzică, deşi recunoaşte că a mai văzut colecţii, însă nici una atât de mare ca a sa.
„Toată viaţa am investit bani în muzică”
Sorin Dorneanu, astăzi inginer hidrotehnist, a ajuns la vârsta de 55 de ani. Stă împreună cu soţia într-un apartament cu trei camere din municipiul Suceava.
Cine păşeşte pentru prima dată în casa lui nu are cum să nu rămână impresionat. Oriunde te-ai aşeza şi în orice direcţie ai privi, nu vezi decât vrafuri de CD-uri şi discuri. Dacă îl întrebi de colecţie, ai un partener de discuţie excelent.
„E greu de spus exact cât de multă muzică am strâns. Am ajuns la faza în care nu mai număr albumele. Mai cumpăr, mai scot de pe internet, am sigur pe puţin 40.000 de albume”, spune colecţionarul.
Îşi aduce aminte că s-a îndrăgostit de muzică după ce tatăl său a adus în casă un magnetofon. A fost imediat cucerit de aproape tot ceea ce însemna muzică la acea vreme. A început să înregistreze piese de la posturile de radio străine, făcându-şi astfel propria sa colecţie de muzică. „Înregistram muzică pentru că îmi plăcea să o ascult. Aveam magnetofon, fetele trebuiau să danseze ceva interesant, pe un rock, un Beatles, nu ce dădeau ai noştri pe la radio”, rememorează Sorin Dorneanu.
Îşi aduce aminte şi de momentul în care şi-a cumpărat primul disc. „Adamo, în concertul de la Olympia, din 1965. Ţin minte şi acum că am dat 150 de lei pe acel disc”, povesteşte emoţionat Dorneanu. Încet, încet, a început să adune disc după disc. În fiecare lună a băgat câte jumătate de salariu în muzică. Prietenii şi cunoştinţele, care îi cunoşteau pasiunea, îi făceau cadouri numai discuri. Când a avut prilejul să meargă în străinătate şi-a luat genţi întregi de compact-discuri noi, dar şi la mâna a doua. Aşa a ajuns astăzi să numere 3.000 de discuri de vinil, alte 3.000 de benzi pentru magnetofon, vreo 8.000 de compact discuri originale, şi în jur de 25.000 de benzi şi CD-uri înregistrate.
„Toată viaţa am investit masiv bani în muzică. Nu ştiu câţi şi nici nu vreau să calculez. Poate o vor face urmaşii”, spune mândru colecţionarul. Ne-a povestit că în anii ‘60, un disc de vinil costa 150 de lei, în timp ce în anii ’80, înainte de revoluţie, un disc ajunsese să coste 400 de lei.
„În şifonier la nevastă-mea nu mai sunt haine, sunt viniluri”
Cum albumele s-au tot adunat, Sorin a început să aibă probleme cu spaţiul. A trebuit să-şi depoziteze muzica şi în camera fetei (plecată acum la Bucureşti) şi a soţiei.
„Tot timpul am probleme, că nu mai am unde să-mi aşez discurile. În şifonier la nevastă-mea nu mai sunt haine, sunt viniluri”, povesteşte amuzat colecţionarul. Dacă şi-ar propune să asculte toată muzica, probabil i-ar trebui vreo 10 ani de audiţie permanentă. Obişnuieşte să asculte piesele proaspăt scoase de pe internet, însă adesea i se face dor de piese vechi, pe care le scoate imediat de la „naftalină”. Melodiile descărcate de pe net nu sunt însă ascultate, aşa cum se obişnuieşte, pe calculator. Sorin inscripţionează CD-uri cu piese aparţinând unei singure trupe. Creează practic un album personal, de pe care nu lipseşte o poză cu trupa respectivă şi lista melodiilor ce pot fi ascultate.
Încercăm să aflăm ce gen de muzică iubeşte cel mai mult. „E greu de spus. Îmi plac multe genuri. Îmi place rock-ul, îmi place blues-ul, jazz-ul, muzica românească veche, muzica folclorică românească sau din alte ţări, muzica contemporană cultă”, mărturiseşte Sorin Dorneanu.
Deşi strânge mai tot felul de muzică, nu vrea să audă de manele sau alte genuri promovate pe piaţă intens în ultima vreme.
Îţi găseşte imediat orice trupă vrei să asculţi
La un moment dat ne spune că poate găsi în câteva minute orice album sau trupă pe care vrea să o asculte. „Noaptea, dacă mă scoli la 2 sau 3 şi mă pui să scot un CD, îl scot”, ne spune Sorin Dorneanu.
Ca să ne convingem, îl supunem la un test. Îi cerem să ne scoată discurile de vinil cu trupa Iris. Se îndreaptă ţintă către unul dintre dulapuri şi în mai puţin de un minut ne arată cinci albume din anii ‘80 scoase de legendara trupă. Pe cele mai noi nu le are, pentru că le consideră slabe.
De altfel, are o dezamăgire în ceea ce le priveşte pe marile trupe de rock din România, ce rezistă în prim plan de decenii. „Trupele vechi, care au ţinut sus stindardul rock-ul atâţia ani, nu mă mai ating cu nimic de multă vreme. După părerea mea, au piese care au scăzut mult în valoare”, spune bărbatul.
Îl întrebăm şi despre colecţionarii de muzică pe care-i mai ştie în Suceava. Ne aminteşte de Vasea Bejenaru, Nicu Capverde, Dan Cristoreanu sau Gicu Tănăsan. Ţine legătura atât cu ei, cât şi cu alţi colecţionari din ţară. „Când eram tineri ne vedeam mai des. Acum, la bătrâneţe, ţinem legătura mai mult prin telefon”, spune cu amărăciune colecţionarul.
Când este acasă, ascultă tot timpul muzică
Pentru Sorin Dorneanu muzica este un mod de viaţă. Cum intră în casă, dă drumul la muzică, şi nu o mai opreşte decât atunci când pleacă din nou. „Mă scol cu muzică, şi adorm cu muzică”, spune colecţionarul, mereu dornic să mai asculte unul din albumele proaspete.
Când era mai tânăr, dădea muzica un pic mai tare, mai ales atunci când avea prietenii în preajmă, cauză din care avea probleme mari cu vecinii. Acum spune că doar soţia îl mai atenţionează când muzica e puţin cam tare, fără însă a face un caz din asta.
Spune cu mândrie că mai toţi oamenii de radio din Suceava care au realizat în timp emisiuni cu muzică de calitate l-au vizitat, pentru a împrumuta de la el CD-uri cu muzică rară, pe care nu o găseau în altă parte.
Discurile sale rare, folosite la o emisiune TV despre Rolling Stones
Un mare colecţionar de muzică precum Sorin Dorneanu nu putea să nu fie şi fan al trupei Rolling Stones. Are mare parte din albumele trupei şi se mândreşte cu ele. Multe dintre piesele care nu-i lipsesc din colecţie sunt adevărate rarităţi. Discurile sale de vinil cu legendara trupă au fost folosite la realizarea fundalului unei emisiuni de prezentare a trupei, difuzată de un post TV naţional înainte de marele concert din vară.
Despre concertul de la Bucureşti al trupei, pe care bineînţeles că nu putea să-l rateze, are numai cuvinte de laudă, deşi îl încearcă un mare regret. „Dacă aş fi fost mai tânăr, să mă zbânţui cu băieţii tineri pe gazon, în faţa scenei, ar fi fost altceva. Aşa, am stat pe scaun cu pensionarii”.
În acest an, bărbatul a mai fost la concertele susţinute de Metallica şi Robert Plant.
Sorin Dorneanu speră să-şi mai sporească mulţi ani de acum încolo colecţia cu muzică bună.
Despre soarta muncii sale de o viaţă nu vrea să vorbească prea multe. „O să vadă ei, urmaşii mei, ce or să facă, o pot scoate la vânzare uşor acum, cu internetul. Eu, cât trăiesc, n-o să mă gândesc niciodată la câţi bani aş putea obţine pe muzica mea”, spune omul. Nu se gândeşte la bani, dintr-un motiv simplu: nu concepe măcar să-şi vândă nici cea mai mică parte din albume.
Florian Pittiş l-a vizitat acasă pentru a-i vedea colecţia
Cum faima sa de mare colecţionar s-a răspândit în toată ţara, Sorin Dorneanu a avut onoarea să aibă ca oaspeţi mari muzicieni. Printre ei, şi regretatul Florian Pittiş.
„La câţiva ani după revoluţie a venit la Suceava cu Mircea Vintilă, a dat un spectacol la Casa de Cultură. Auzise de mine, şi, la îndemnul unui prieten comun, Dodo Popovici, mi-a făcut o vizită acasă, să-mi vadă colecţia. Am băut o votcă, am ascultat muzică”, rememorează Sorin.
A rămas prieten cu Pitiş, cu care ţinea legătura prin telefon. Ultima dată s-au întâlnit în octombrie 2006, la lansarea unei cărţi despre Rolling Stones. „Nu arăta deloc a om bolnav, era aşa cum îl ştiam. Pittiş a ţinut stindardul rockului românesc ani dea rândul şi pentru asta trebuie să-i mulţumim”, spune suceveanul.
Între cei care i-au mai trecut pragul casei se numără Hari Tavitian şi Corneliu Stroe.
"
