Doru POPOVICI

A fost şi finala Cupei. Favoriţii mei, vasluienii, au pierdut... meciul egal, terminat cu victoria cu 0-0 a CFR-ului! Dacă ar fi să tragem o concluzie aceea ar fi că superioritatea evidentă a Vasluiului n-a avut finalitate, italianul de la cârma clujenilor reuşind cam acelaşi lucru pe care îl fac mai toţi italienii, adică un antijoc aducător de trofee. Mi-a părut rău de Porumboiu, căruia dacă vreţi îi pot alcătui, acum, o listă cu 100 de defecte compensate în totalitate de implicarea lui totală, de felul în care trăieşte de pe margine fiecare fază, fiecare meci, fiecare întâmplare de pe gazon şi din afara lui. Supărările lui, dese şi justificate, atât pe proprii jucători şi antrenori, dar şi pe arbitri, pe alţi oficiali, pe nenumăratele combinaţii cu iz penal, au girul competenţei. Şi nu au aerul mârlănesc cu care chestiuni similare sunt prezentate de rătăciţii (din interes) din fotbalul nostru, ca alde Pinalti, Becali, Mureşan ori Iancu. Au, în mod vădit, credibilitate. Iar rezultatele Vasluiului, de la victorii spectaculoase „afară” şi până la înfrângeri jenante acasă, sunt doar nişte întâmplări fireşti în existenţa oricărei echipe, nicidecum urmarea unor aranjamente cu iz penal, ca la imensa majoritate a celorlalte. Măcar pentru acest gest haiducesc trebuie salutată cu mult respect evoluţia Vasluiului, echipă pe care o văd ca principală candidată la titlu anul viitor.

Suntem, deci, la final de sezon competiţional.

…Sau nu? Fiindcă, în pofida finalizării campionatului şi Cupei (vorbim de competiţiile importante şi de eşaloanele care contează), în clasicul stil românesc încă nu se ştiu toate reprezentantele noastre în competiţiile europene. Asta ar fi şi explicaţia pentru titlul de azi a rubricii.

Ca să se termine cu adevărat, ar trebui să se ştie ocupanta locului 6, ultimul care duce în Europa. Chestiune atât de dificilă la noi (şi numai la noi!) încât le-am dat temă elveţienilor să ne-o rezolve. Iar ăştia, ticăiţi (de la ceasuri li s-o trage!) cum îi ştim, nu s-au învrednicit până acum să ne dea un răspuns. Ceea ce mă duce la concluzia că n-or fi priceput nicicum că se pot transfera jucători de la o echipă omologată la satelitul inexistent al alteia, iar între momentul transferării (la prânz) şi cel al jocului (din aceeaşi zi mai pe-nserat) echipa inexistentă să se înfiinţeze şi să-i împrumute pe ăia doi. Dac-aţi fi elveţieni, când aţi da răspunsul? Şi cum l-aţi formula civilizat, fără înjurături?