România, centru global pentru traficul de persoane

România a devenit un punct major de tranzit pentru traficul de persoane în Uniunea Europeană, victimele fiind aduse din destinaţii îndepărtate cum ar fi Honduras, Afganistan, Congo şi China şi trimise mai departe în Europa Occidentală, susţine un activist pentru drepturile omului, citat de CNN.

David Batstone este profesor în domeniul afacerilor la Universitatea din San Francisco şi cofondator şi preşedinte al organizaţiei Not For Sale, care luptă împotriva traficului de persoane şi sclaviei.

Deşi orice formă de trafic de persoane este interzisă oficial de legile din România, aşezarea geografică strategică a ţării - între Europa de Est şi cea Occidentală - o transformă într-o sursă pentru traficul de persoane şi într-o ţară de tranzit, dar şi de destinaţie, afirmă Batstone.

De asemenea, aderarea la Uniunea Europeană în 2007 a transformat România, prin relaxarea reglementărilor la graniţă, într-o ţară mai atractivă pentru traficanţii de persoane, potrivit activistului.

Potrivit raportului pe 2010 privind traficul de persoane al Departamentului de Stat american, reţelele de crimă organizată vizează şi cetăţenii români pentru traficul de persoane în alte ţări europene. Traficanţii folosesc de obicei acte de identitate false şi mituiesc personalul de frontieră. Apoi ei forţează victimele să lucreze în domeniul agricol, în diverse fabrici, să se prostitueze sau să cerşească.

Batstone susţine că agenţia pe care o conduce a identificat România drept un centru internaţional pentru sclavia modernă şi că a intervenit în aproape 140 de cazuri de trafic de persoane doar în 2010. El mai afirmă că poliţia locală ignoră aceste infracţiuni, iar serviciile sociale pentru victime sunt practic inexistente.

El citează o altă organizaţie non-profit, Scarlet Cord, care dezvăluie, într-o analiză pe teren, că 75 la sută din persoanele care se prostituează în prezent în Olanda provin din România, Ungaria şi Bulgaria. Potrivit lui Batstone, numărul mare de fete din Europa de Est poate fi atribuit direct lipsei de locuri de muncă din ţările lor şi accesului uşor pe pieţe europene mai bogate.