Eros. ”Privind înapoi, constatăm că nu există nicio epocă de aur în materie de sex. În 1950, comuniștii chinezi au distrus sistematic cantități enorme de antichități erotice într-o încercare de a șterge amintirea acestor tradiții ambigue. În anii 1930 și 1940, când a investigat satisfacția sexuală la americani, Kingsey a constatat că bogații și săracii au avut idei atât de diferite, de parcă ar fi locuit pe planete separate. Săracii s-au dedat de la o vârstă fragedă, „cu un singur gând“, contactelor sexuale, făcând dragoste înainte de căsătorie de șapte ori mai frecvent decât cei bogați, folosind prostituate de trei ori mai des; dar, cu trecerea anilor, au devenit mai credincioși soțiilor lor decât cei bogați, care, dimpotrivă, au început viața cu mai multă prudență: în tinerețe s-au masturbat de două ori mai mult decât cei săraci, limitându-se mai mult la jocuri excitante, dar, înaintând în vârstă, s-au rafinat în „arta iubirii“, devenind preocupați de sâni și preludiu, spre deosebire de cei săraci, care aveau îndoieli în privința experimentării și chiar a sărutului, considerând nuditatea obscenă. Cu alte cuvinte, cu cât oamenii au devenit mai prosperi, cu atât sexul a fost privit cu mai puțină deschidere. Sfaturile din ”Kamasutra” au fost inspirate de negustorii tihniți ai luxoaselor orașe medievale din India.” (Theodore Zeldin, O istorie intimă a omenirii). Meniul (ca formă de patriotism). Bucătăria rusă a început să pătrundă în bucătăria aristocrației ruse târziu, abia după războiul din 1812 împotriva Franței, când patriotismul a devenit la modă. În locul șampaniei franceze, în saloanele înaltei societăți au început să se bea în mod ostentativ kvas rusesc (până atunci, o băutură țărănească considerată „vulgară”, fiind făcută din pâine neagră fermentată), iar pe mese au început să apară preparate rusești, totuși, încă într-un sortiment limitat. De fapt, chiar și Ecaterina a II-a avea o pasiune pentru murături (un alt produs ”vulgar”), motiv pentru care a fost bârfită discret de diplomații străini. Dar nu toți nobilii își puteau permite zilnic un bucătar francez sau măcar produse străine. Pictura lui Pavel Fedotov „Micul dejun al unui aristocrat” este grăitoare: titlul său original era „Un oaspete care a sosit la momentul nepotrivit” și înfățișează un aristocrat speriat, care nu aștepta musafiri și, prin urmare, se grăbește să acopere rapid, să ascundă o bucată de pâine uscată de secară. Iar acești nobili sărăciți, chiar și în capitală, au fost un fenomen de masă în secolul al XIX-lea. Mai mult, mâncarea „vulgară” era de fapt savurată în secret de cam toată lumea. Eticheta impunea însă ca aceasta să fie exclusă de pe mese în prezența oaspeților, în funcție de context: cu cât cina era mai ceremonioasă, cu atât bucătăria franceză ocupa mai mult spațiu. Unii nobili au urmat fără să vrea această etichetă, pe care Lev Tolstoi a descris-o atât de bine în Anna Karenina. Când Oblonski îl invită pe Levin la restaurant, ei comandă stridii franțuzești, supă de legume cu napi, calcan în sos gros, carne de vită friptă și claponi. Levin însă, deși ar prefera terciul și supa de varză, este forțat să mănânce mâncăruri franțuzești. Apropo, terciul popular figura și în meniul restaurantului, dar era numit în mod francez – „kacha à la russe”. După același principiu, aproape toate preparatele rusești erau rebotezate franțuzește dacă erau incluse în meniu.
Mâncarea (ca formă de protest). În secolul al XIX-lea mâncarea rusă populară, considerată aproape 150 de ani „rușinoasă” a început să devină, în cazuri izolate, simbolul dorinței de opoziție. Printre aristocrați, ale căror opinii politice se abăteau de la politica generală a statului, un fel de mâncare „vulgar” putea fi servit la cină, în prezența unor oameni cu opțiuni asemănătoare, ceea ce era un gest de protest împotriva snobismului aristocratic. Decembristul Kondraty Ryleev, la întâlnirile secrete din casa lui (le numea „mic dejun rusesc”), le-a oferit oamenilor care aveau păreri asemănătoare „mâncăruri interzise” – pâine cu varză și secară. Au mai băut vodcă, nu bere. Primii slavofili din anii 1830 și 1840 au susținut, de asemenea, o performanță demonstrativă la întâlnirile lor: au amestecat cvas rusesc cu șampanie franceză într-un oală mare de argint și au băut amestecul rezultat în semn de apropiere de oameni. Diviziunea dintre alimentele „decente” și „vulgare” a început să se estompeze din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „Terciul Gurievskaya” (terci dulce de griș cu diverse adaosuri) a devenit unul dintre felurile de mâncare preferate ale lui Alexandru al III-lea. Influența Franței asupra preferințelor aristocraților ruși a slăbit treptat, și bucătăria rusă și-a afirmat din ce în ce mai mult poziția.
Paradoxuri (oftalmologice). Ochiul femeii are finețea extraordinară de a depista un fir de păr feminin ”intrus” pe reverul partenerului ei, de la zece metri distanță. Dar…nu reușește să dibuie marginea ușii garajului de acasă, nici măcar de la un metru distanță (mai ales- văleu! – la parcarea cu spatele!).
Apatie. Care este diferența între ignoranță și apatie? Nu știu și nici nu îmi pasă.
Timpuri (gramaticale, istorice). Profesorul: – Se dă propoziția: ”Într-o zi, corupția din România va fi stârpită”… Bulă, ia spune-mi tu…la ce timp este verbul din propoziția enunțată!? Bulă: – La viitorul imposibil, domnule profesor!
Autocorector. Bulă are probleme cu iPhone-ul: – Mă enervează autocorectorul ăsta! – Dar ce ai pățit, Bulă? – I-am scris vecinei mele, fără să vreau: „Joi vreau să te tăvălesc!” – Și ce voiai să îi scrii, de fapt? – Vi vineri, că joi sunt plecat la meci.
Bulă pleacă în Elveția. Bulă trebuie să plece 12 luni în Elveția. Având o soție foarte atrăgătoare și fiind gelos din fire, îl cheamă pe vecinul lui, Ștrulă, și îl roagă: – Fii și tu cu ochii pe Bubulina mea. – Bulă, ce vrei să fac mai exact? -Trimite-mi în fiecare dimineață un SMS, prin care să-mi spui dacă se întâmplă ceva, dacă se schimbă ceva acolo, la mine. Ștrulă este de acord, Bulă pleacă în Elveția. Și, astfel, primește zilnic același SMS, scurt și la obiect: „Nimic schimbat”. După 3 luni, însă, primește acest SMS de la vecinul lui: – O schimbare: nu a mai venit aseară ăla care venea în fiecare noapte la nevastă-ta!
Test. Cum îţi dai seama dacă un bărbat este beat criţă? – Strigă în gura mare că nu îi este frică de nevastă şi de soacră.
Accidentul. Doi ardeleni tăiau lemne, iarnă, frig năprasnic. – D-apoi, vere, cum de nu ai luat șapca aia cu urechi? – De cînd am avut accidentul, nu o mai port. – Ce accident? – Mi s-a oferit o palincă și eu nu am auzit!
Idiosincrazii culinare. ”Când călătoresc, mănânc aproape exclusiv mâncare locală; înainte de stele sau bonete caut mâncare tradițională. Gust locul, îl mestec și îi diger astfel istoria și geografia – invazii & alte contaminări culturale, politici economice și strategii agrare etc. Așa înțeleg eu care e treaba pe acolo. Prin urmare, e crunt când nu găsesc astfel de mâncare, când totul țipă a neon și pizza, când dai cu tunul și nu ai ce alege, căci totul e modern, global, aseptic, înțelegeți voi. Ce altceva mai urăsc? Meniurile internaționale, aceleași oriunde te-ai duce. Caracatița servită cu mândrie în vârful muntelui. Bucătarii care reinterpretează ce nu au știut să facă niciodată. Creativitatea celor care îți pun ceva ce era în pahar cu picior într-un shot și numesc asta surpriză. Peștele „proaspăt” decongelat, oferit cu nevinovăție de ospătar. Tortul Doboș făcut prost nu doar la Capșa, ci până și la Budapesta sau la Viena. Ignoranța sau înșelăciunea – storceagul nu se face din somn, caviarul nu e de păstrăv, iar surimi nu e fruct de mare. Dacă tu nu știi, nu considera că nu știm nici noi. Consumatorii care pun botul la cele de mai sus și plătesc în bani și ode pe rețele pentru experiențe banale, ieftine și dezamăgitoare în sine, dar imposibil de relatat onest out loud, căci ar demonstra că nu au înțeles / nu au gust / nu se pricep. Says who? Acestea fiind scrise, vă invit să nu mă credeți nici pe mine pe cuvânt și să cereți totdeauna explicații celui ce face o afirmație, asta în cazul în care nu aveți vreme și chef să vă completați lecturile cu cărți (Pântecele filosofilor de Michel Onfray, Gastronomicele lui Păstorel, Fiziologia gustului a lui Brillat-Savarin). (Adriana Sohodoleanu).
