Mișcări de trupe… și de trupuri!

Cândva, perioadele de transferări erau fixe și în mare coincideau cu pauzele competiționale: o perioadă mai lungă vara, între campionate, și una mai scurtă iarnă, între tur și retur. Erau cam aceleași în toată Europa, iar când se apropia termenul-limită, când se încheiau transferările, se finalizau și marile lovituri. Acum, de când nu mai există practic tur și retur, fiind unele țări care nu mai au deloc pauză de iarnă, când se întrerupe totuși competiția internă, asta nu se petrece exact la jumătatea numărului de etape, adică după tur, ci după un număr de etape jucate din teoreticul retur. Nu mai e deci de mirare că perioada de transferări practic a dispărut, mai ales de când se ia în calcul momentul când unui jucător îi va expira contractul, el putând, cu 6 luni înainte, să semneze pentru o altă grupare. În acest haos, nu mă mai miră că deși de o vreme s-a reluat competiția internă, sunt echipe care schimbă în continuare antrenorii, ultima venită fiind CFR Cluj, al cărei președinte, preacinstitul ex-arbitru Cristi Balaj, a anunțat sosirea pe banca tehnică a lui Adrian Mutu, gonit din Azerbaidjan de prost și luat de CFR Cluj de bun! Speranțe, obiective? Desigur: măcar un trofeu din două! Se bucură cineva de sosirea lui Adi? Bineînțeles: Deac! Ăla pe care fostul antrenor mai mult îl odihnea, cape orice bătrânel, în timp ce Mutu s-ar putea să îl resusciteze că pe o inegalabilă supervaloare transilvana care tre’ să stea în teren până va deveni moaște! Așadar, trupadin Cluj mizează pe trupurile lui Mutu și Deac pentru… chiar așa: pentru ce? Că doar nu poți lua campionatul cu lotul actual. Și dacă l-ar lua, la ce i-ar ajuta? Doar să ajungă în preliminariile europene, unde să ia bătăi soră cu moartea de la echipe din Gibraltar și Luxemburg?