Învățături ale Părintelui Arsenie Boca

– Câtă vreme omul nu iese din poftă, nu se poate apropia de Dumnezeu.
– Niciodată să nu asculți de poftă. Cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul.
– Din lăcomia stomacului se naște și curvia.
– Rugăciunea e respirația sufletului, iar postul e apa care stinge văpaia patimilor.
– Toate patimile slăbesc puterea de împotrivire a sufletului, pustiind și trup și suflet și pierzându-le pe amândouă pentru totdeauna.
– Rugăciunea și postul scot dracii a poftei și mâniei din trup. Foamea îmblânzește fiarele din noi.
– Cea mai grea luptă în viața aceasta nu este alta decât biruirea de sine. Căci biruirea de sine duce la propășirea binelui.
– Înclinarea sufletului face interferență cu înclinarea trupului în care a fost trimis.
– Spovedania deasă la Preot, postul trupului și al minții, rugăciunea și pocăința sunt cele mai puternice arme în lupta împotriva desfrânării.
– Rugăciunea tâlharului a fost scurtă, dar a străpuns cerul. Până aflăm asta, ne purtăm ca tâlharii.
– Orice unealtă e cu două tăișuri. Dacă nu o folosești cum trebuie, în loc să taie, ea te taie, în loc să clădească, te dărâmă. Deci, fii cu nădejdea în Domnul când folosești uneltele Lui.
– Cum voiți să vă facă vouă oamenii faceți și voi lor asemenea!
– Fericiți cei ce mor în Domnul căci faptele lor vin cu ei și trăiesc în veșnicie.
– Lumea e impusă fiecăruia ca o piatră de tocilă pe care fiecare are să-și ascută facultățile sale spirituale.
– Lumea este pomul cunoștinței binelui și răului – pomul de încercare a omului.
– Când cel ce vede nu mai judecă pe cel ce nu vede, ci-l iubește și cu iubirea lui îl scoate din orbire, face dovada celeilalte lumi, dovada lui Dumnezeu.
– Pentru cel care te ocărăște roagă-te ca pentru un binefăcător, întoarce-te cu bunătate spre el, și-Și va întoarce și Dumnezeu fața cea luminoasă spre tine. Biruiți răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. De aceea: „Binecuvântați pe cei care vă blesteamă, faceți bine celor care vă urăsc pe voi, și rugați-vă pentru cei care vă supără și vă prigonesc pe voi”.
– Toți cei ce umblă după plăceri, de orice fel, nu vor scăpa de primejdii, căci sub orice plăcere e încolăcit un șarpe.
– Mai bine o rugăciune pentru cel care înjură decât observație.
– Nu-l judeca pe cerșetor că fumează.
– Sfârșitul bețivului e în șanț sau în casa de nebuni; iar sufletul îi este în iad încă de aici.
– E bună dreapta socoteală, însă dragostea e Dar de sus.
– Cu cât vei cunoaște mai mult și mai bine, cu atât vei fi judecat mai aspru, de nu vei trăi cu sfințenie.
– Fără îndoiala, la ziua judecății nu vom fi întrebați ce-am citit, ci ce-am făcut, nici dacă am vorbit cu dibăcie, ci dacă am trăit cum se cuvine.
– Meritul omului în fața lui Dumnezeu nu stă în ceea ce știe ci în ceea ce face.
– Dorința de a ști a pierdut pe omul dintâi, el căuta cunoașterea, care hrănește trufia, și a găsit moartea.
– Trufia l-a pierdut pe om, însă smerenia îl ridică și-l așează din nou în împăcarea cu Dumnezeu.
– O, Adevăr, care Dumnezeu ești, fă să fiu una cu Tine într-o dragoste veșnică.
– A nu te crede lucru mare și a cugeta că alții sunt mai de seamă decât tine, e o mare înțelepciune și o mare desăvârșire.
– Aproape întotdeauna cei care se plâng de alții ar trebui să se plângă de ei înșiși, căci fiecare e artistul vieții sale și viața pleacă dinlăuntrul nostru, adică din sentimentele, din voința și din cunoștiința noastră.
– Toți suntem șubrezi – dar crede că nimeni nu-i mai șubred decât tine.
– Placă-ți să trăiești necunoscut și să te socotești drept nimica. Știința cea mai înaltă și folositoare iat-o: să te cunoști deplin – și să te disprețuiești pe tine însuți.
– Ne întâlnim în prezent cu… viitorul trecutului; și de multe ori cu un trecut ancestral, de multe generații.
– Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.
– În codul genetic, arhiva vieții noastre, în care sunt și resturi de arhivă de la înaintașii noștri de milenii chiar, avem scrise și înscriindu-se în flux continuu tot ce gândim, vorbim și facem ca pachete de energie virtuală, informația genetică, în genele cromozomilor noștri – factorii eredității noastre spre viitor.
– Comportamentul, purtarea omului, se consemnează și se înscrie ca informație în codul genetic. Transcrierea e în flux continuu: a binelui sub Har și a răului sub Judecată sau recesivitate.
– Toată înfățișarea noastră fizică, toate faptele, vorbele și gândurile, – deci de la expresia cea mai materială până la cea mai mică undă de energie a unui gând – se transcriu, în flux continuu, în constituenții fondului genetic, în sămânța de om, ca energii virtuale, sau ca recesiuni – defecțiuni – , care, în cursul devenirii au să ajungă actuale, fie ca un plus de viață, fie ca un minus de existență.
– Paradox: trecutul se ține de noi ca prezent și ne așteapă ca viitor; prezentul poate frâna trecutul și modifica viitorul; viitorul poate fi anticipat în prezent și poate frâna, chiar stinge trecutul.
– Dacă nu poți vorbi cu copiii tăi despre Dumnezeu, vorbește cu Dumnezeu despre ei.
– Să nu vă certați cu copiii voștri pentru păcatele lor, ci să vorbiți cu Dumnezeu despre ei, despre îndreptarea lor.
– Omul se roagă lui Dumnezeu să-l scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de om să părăsească păcatul.
– Se plâng oamenii că tare e grea viața pe pământ, că tare-s multe boli, multe pagube, multe sudalme, beții, bătăi și toate păcatele. „Fiii mei ați spus că tare e grea viața și încărcată de păcate. Atunci nu le mai faceți!”
(sursa: http://cenaclulluminalina.ro/index.php/ortodoxie/93-din-invataturile-parintelui-arsenie-boca)