Cluburile au terminat. Vin naționalele

FinalaChampions’ League, desfășurată sâmbătă, a pus practic capăt sezonului european la nivel de echipe de club, consfințind actuala dominație continentală a fotbalului britanic, lucru cu care eu personal nu prea sunt de acord. Chiar dacă finaliste au fost două echipe englezești, cred că mai sunt cel puțin altele 45 din diverse alte țări care pot contesta oricând actuala ierarhie. Chiar faptul că trofeul și l-a adjudecat Chelsea, care în campionatul Angliei a terminat cu mult în urma lui Manchester City, vorbește de la sine despre discutabilaordine la vârful competițiilor, atât în Anglia, cât și în Europa. Depinde doar din ce unghi abordezi discuția. Dacă e să îmi exprim un punct de vedere strict personal, atunci am să spun că sunt fericit că Pep Guardiola a luat bătaie în calitatea sa de antrenor la Man City, o altă echipă pe care s-a străduit (și zău că a reușit!) să o facă să înlocuiască fotbalul cu frecangeala! Faptul că City a tras primul șut la poartă (și singurul din tot meciul!) după ce primise deja gol este pe deplin lămuritor asupra concepției lui Pep despre fotbal. Mi-e milă, pe cuvânt de onoare!, de cei care se extaziau la jocul absolut la fel cu al lui City al Barcelonei din vremea lui Pep (iar consecințele sunt vizibile și azi, echipa nereușind să se mai desprindă de oroarea numită tiki-caca, pardon, tiki-taka!). La Bayern, o altă victimă a lui Pep, lucrurile s-au schimbat abrupt după plecarea geniului absolut al sutelor de pase de doi metri, jocul nemților redevenind încântător. Dovadă și recordul de goluri reușit de Lewandowski. În concluzie, cafan al Real-ului, mă declar fericit că Chelsea, care ne-a eliminat pe noi, a reușit să-i demoleze pe Pep și parodia lui de fotbal. Avem câteva zile de pauză, după care începe altă nebunie: Campionatul European. Însă dacă jucătorii vor arăta oboseala evidentă și lehamitea cu care au încheiat competițiile la nivel de cluburi, atunci nu cred că ne așteaptă mare spectacol. Doamne ajută să mă înșel!