Ce a fost. Ce mi-aș dori

La final de an și la început de an nou se trag concluzii și se exprima speranțe, ființaumană având aproape mereu și în orice context dorința de a-i fi mâine mai bine decât ieri. Privind la anul tocmai scurs, sunt tentat să îl consider unul cu adevărat excepțional pentru sportul românesc, o mână de mari performeri aducându-ne un snop de reușite la care jur că eu nu mi-aș fi imaginat că mai sunt posibile, după toboganul pe care mai toate sporturile o luaseră la vale. În vârful suprem se plasează omulețul devenit cel mai rapid înotător din istorie, David Popovici, devenit și campion, și recordman mondial, pe mai multe distanțe în stilul liber și care, dată fiind vârsta să fragedă, cu siguranță că mai are de adus multe și mari bucurii în sufletele românilor. Vin apoi sporturile celelalte din ape: canotaj, caiac, canoe, care tind să redevină ceea ce erau cândva pentru noi, adică un fel de monopol românesc, explicabil pe vremuri prin prezența în loturi a oamenilor Deltei, aproape de neexplicat acum (dar cu atât mai frumos!) când majoritatea sportivilor medaliați cu aur la Olimpiadă, la Mondiale și la Europene vin din județele Suceava și Botoșani. Nu-mi spuneți că performanțele lor se leagă de Siret ori de Prut, că nu ține. Pare mai degrabă vorba de pasiune și de muncă, și iar muncă. Există și un sport cu mingea unde să văd semne de revenire în elită: handbalul. La feminin, am convingerea că Rapid și CSM vor ajunge în final four în Champions’ League, ba chiar le visez disputând finalaîntre ele. Și băieții dau semne de resuscitare, ceea ce nu poate decât să ne bucure. Mi-aș dori ca anul tocmai început să ne confirme toate aceste salturi calitative, iar dacă și gimnastică feminină și-ar regăsi drumul spre marea performanță, aproape că putem fi fericiți. N-am zis nimic despre tenisul feminin. Chiar că nu știu ce urmează, dar parcă mai degrabă nu se aratămari reușite. Am uitat ceva? Aaaa, fotbalul? Care fotbal?