Oamenii străzii din Suceava și-au găsit adăpost sub pământ, alungați de gerul năpraznic

Gerul năpraznic din ultimele nopți i-a pus la grea încercare pe oamenii străzii din municipiul Suceava. Ocoliți de semenii lor, cei mai puțin norocoși dintre noi au căutat adăpost în canale, pe lângă conductele de termoficare sau în sala de așteptare de la gară pentru a nu fi biruiți de frig. Deși în oraș există un adăpost de noapte, „Lumina lină”, la Biserica „Sfânta Vineri”, mulți preferă refugiul canalelor. Ei sunt cunoscuți de polițiștii locali și de jandarmi, care în astfel de zile și nopți cu frig extrem îi caută ca să se asigure că nu sunt răpuși de ger. În noaptea de miercuri spre joi, când în Suceava au fost minus 20 de grade Celsius, echipajul șefului Biroului de Ordine publică al Poliției Locale Suceava, Liviu Manoliu, a inspectat toate locurile folosite ca adăpost de oamenii străzii. Cu lanterne puternice și termosuri mari cu ceai fierbinte, polițiștii locali au căutat pe sub scări de bloc, pe sub balcoane, printr-o casă părăsită de pe strada Mărășești, unde au mai rămas doar pereții și zăbrelele geamurilor, prin bărăci și prin canale în care saltele, pilote și locuri de dormit improvizate din haine vechi arată că acolo există locatari.

·       În canal, „căldură este, mâncare avem, uitați, pâine, parizel...”

Într-un canal de pe Calea Unirii, în apropierea Bisericii Penticostale, la doi pași de centrul orașului, printre aburi ridicați din apa fierbinte care curge dintr-o conductă de termoficare spartă, un cățel alb legat cu lanț iese dintr-o cușcă verde și dă alarma că se apropie cineva de stăpânii lui. De după o magistrală acoperită cu o pătură înflorată apare o femeie în tricou bleumarin cu mânecă scurtă. Îi primește pe polițiști ca pe oaspeți, în sufrageria casei. Înăuntru e cald. Pe un pat de scânduri, acoperit cu pături, doarme adânc un bărbat. Nici zgomotul apei care curge necontenit, nici lătratul câinelui și nici vocile musafirilor neașteptați nu par să-l deranjeze. Îl veghează doi leoparzi de pe o carpetă de deasupra patului și o icoană a Fecioarei Maria cu pruncul. O masă improvizată este acoperită cu o mușama cu flori. Alături este un panou metalic pe care scrie „Cu noi faceți diferența”, folosit probabil pe post de ușă. Curate, castroanele de aluminiu pentru apa și mâncarea câinelui sunt chiar la intrare.

Femeia este vioaie și amabilă. Refuză politicos ceaiul fierbinte oferit de polițiști și spune că are tot ce-i trebuie – căldură și mâncare pentru ei și pentru cățel: „Mulțumesc la Dumnezeu, n-am nevoie de nimic. N-am nici o problemă, stau foarte bine, mulțumesc. Cățelușa o aduc aici, pe țeavă, închid și n-am treabă. Căldură este, mâncare avem, uitați, pâine, parizel...”. O supără însă apa fierbinte care curge permanent și se arată îngrijorată că oamenii care stau la blocuri trebuie să plătească pierderile. „Trebuie o reclamație, ceva, curge apa de la deal, tocmai de la piață. Am crezut că sunteți de la CET. Uitați cum curge, e apă fierbinte-fierbinte. Și pierde statul apa caldă... Dacă stați la bloc, nu plătiți apa care se pierde? O plătiți”, afirmă femeia.

Spune că ea lucrează „ca menajeră”, iar soțul ei, la firma Ritmic. „Doar n-o să stau. Cine-mi dă? Îmi dă cineva?”, întreabă retoric. Îi asigură din nou pe polițiști că familia ei nu are nici o problemă și îi îndeamnă să se asigure la vecini că spune adevărul. Întinde palma și îndoaie câte un deget: „Scandal nu, bătăi nu, curvăreală nu, că nu-mi place”. Își invită „oaspeții” să revină și amintește că „și anul trecut au fost”, văzând acțiunea autorităților mai curând ca pe o verificare, decât ca purtare de grijă. Ea este cea care îi îndeamnă pe polițiști să fie prevăzători când pleacă, să nu care cumva să alunece pe gheață: „Vă mulțumesc pentru că ați venit până aici, dar nu e nici o problemă... Nu vă duceți pe acolo, mergeți pe partea cealaltă, că pe acolo alunecați”.

De pe Calea Unirii echipajul a mers la bărăcile de la sere. Într-una este o sobă de tablă, cu câteva lemne și un televizor vechi, sub care este o față de masă din dantelă, care a fost cândva albă. Soba e rece, de curând n-a trecut nimeni pe aici.

·       Polițiștii locali încearcă să-i convingă pe oamenii străzii să meargă la adăpostul de noapte

Următoarea oprire este canalul tehnic de la Bazar. Aici locuiesc trei oameni, dar numai unul este „acasă”. Cu căciula trasă până peste sprâncene, spune că mai merge la cantina de ajutor social pentru mâncare. Acceptă de la polițiști un ceai fierbinte. Recipientele de material plastic, dozele de aluminiu și cartoanele de pe jos pocnesc sub bocancii polițiștilor. În stratul gros de gunoaie se văd și cadavrele a doi câini.

„În această perioadă am încercat să-i contactăm pe toți (n.r. oamenii străzii), le-am spus că va fi o perioadă de temperaturi scăzute. Le-am spus că, dacă vor, pot să meargă la centrul „Lumina lină”. Unii vor, dar majoritatea refuză. Spun că își găsesc singuri adăpost și pot să se descurce. Cred că majoritatea sunt plecați în gară, acolo ar trebui să-i găsim. Acolo este un loc mai sigur și cald”, spune polițistul Liviu Manoliu.

În sala de așteptare de la Gara Suceava – Burdujeni un afiș anunță că holul perimetral este închis în intervalul orar 23.10 – 03.00. Până se închide, polițiștii merg cu termosurile cu ceai fierbinte printre oameni. Se opresc lângă un bărbat care vorbește cu voce scăzută.  Într-o mână are un aparat mic de radio cu antena ridicată și în cealaltă o sticlă cu suc. Învârte de rotița pentru posturi și e bucuros când din cutiuța neagră se aude vocea crainicului. Aproape de el, altul, mai în vârstă, are mâna stângă legată de gât cu o fașă de tifon. E supărat când polițiștii îi spun că nu poate rămâne în sala de așteptare din gară și refuză să meargă la adăpostul de noapte. Lipit de un calorifer moțăie un bătrân îmbrăcat în cojoc. Acceptă un ceai de la polițiști. Nici el nu are unde să meargă și preferă gara, adăpostului de noapte. 

Liviu Manoliu spune că Poliția locală acționează cu patrule auto pentru a găsi persoanele fără adăpost, cu intenția de a le duce la „Lumina lină” pentru a le asigura cazare și hrană peste noapte. În cazul în care refuză, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori,  încearcă să se asigură că acolo unde se află pot rămâne peste noapte și că nu sunt expuși temperaturilor scăzute. „Încercăm să-i ajutăm pe toți care sunt expuși unor asemenea situații în această perioadă”, spune Liviu Manoliu.

Ajutorul este doar temporar și punctual. Situația de fapt persistă și cel puțin deocamdată nu pare să aibă soluții, chiar dacă numărul celor care au nevoie de sprijin nu este foarte mare.