Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit

Creștinii ortodocși îl sărbătoresc astăzi, 5 decembrie, pe Sfântul Sava cel Sfințit. El este ctitorul monahismului palestinian, intrând de mic în mănăstire, la vârsta de 8 ani.

Sfântul Sava s-a născut în anul 439 într-o familie de oameni bogați din satul Mutalasc, de lângă Cezareea Capadociei (Asia Mică) și a fost ctitorul monahismului palestinian. Părinții lui, Ioan și Sofia, i-au insuflat încă de mic valorile credinței creștine. Cum tatăl său era ostaș, a fost mutat cu slujba în Alexandria (Egipt). Deși Sava nu avea decât 5 ani, părinții l-au lăsat în grija lui Hermia, fratele mamei, care trebuia să le administreze și bunurile materiale. Soția lui Hermia s-a purtat atât de urât cu copilul, încât după trei ani acesta a fugit la unchiul său Grigorie, fratele tatălui. La vârsta de 8 ani a intrat în mănăstirea Cuviosului Flavian, nu departe de satul Mutalasc. Flavian l-a primit cu bucurie și l-a deprins cu ostenelile vieții călugărești, cu postul, rugăciunea și înfrânarea. La vârsta de 18 ani, Sava s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt. În timpul iernii, a stat în Mănăstirea Pasarion a starețului Elpidie. Primăvara, Sava l-a rugat pe starețul Elpidie să îl primească între ucenicii lui, însă cuviosul, considerând că este prea tânăr pentru ostenelile pustniciei, l-a trimis la Cuviosul Teoctist, la 20 km depărtare de Ierusalim, unde erau primiți nou-veniții.

Când a împlinit vârsta de 30 de ani, a cerut binecuvântare de la starețul Longhin, urmașul lui Teoctist, să stea cinci zile pe săptămână în liniștea pustiei. După cinci ani, Cuviosul Eftimie din munte l-a luat în pustia Ruban (Ruva), unde a stat și Mântuitorul timp de patruzeci de zile. După moartea Sfântului Eftimie, Cuviosul Sava s-a dus în pustia dinspre răsărit, mai aproape de Iordan, în care se afla și Cuviosul Gherasim. S-a retras într-o peșteră și a rămas acolo tot restul vieții. Cu timpul a întemeiat și o mănăstire aproape de peștera sa, la început cu 70, apoi cu 150 de călugări. Mai târziu s-a mai zidit o biserică pentru armeni, ca să-și facă slujba în limba lor.

Mănăstirea nu avea preoți dintre călugării ei, căci Sfântul Sava considera că nu se cuvine călugărului să cugete la cinstea preoției, ci să rămână în smerenia lui. Patriarhul Salustiu al Ierusalimului l-a chemat pe Sfântul Sava și, după multă stăruință și povățuiri, l-a hirotonit preot pe seama mănăstirii. De atunci i-a rămas numele de ‘Sava cel Sfințit’. Tatăl Cuviosului Sava a murit în Alexandria, iar mama sa, Sofia, a venit la mănăstire aducând cu ea banii rămași. Astfel, Sfântul Sava și mama sa au clădit în mănăstire o casă pentru străini și un spital pentru bolnavi; au mai zidit un spital în Ierihon și o mănăstire mare pe Muntele Castel, din apropiere. De asemenea, au clădit și o mănăstire mai mică lângă Muntele Castel, unde să fie primiți călugării începători.

Din cauza intrigilor apărute în mănăstire, Sava s-a retras într-un loc pustiu din Schitopole, lângă pârâul Gadara, într-o peșteră. După un timp, Cuviosul Sava a mai întemeiat o mănăstire lângă cetatea Nicopoli din Armenia. Patriarhul Ilie i-a certat pe călugării răzvrătiți, povățuindu-i să-l asculte pe starețul lor Sava și a trimis după Sfântul Sava la Napoli, cerându-i să se întoarcă în mănăstirea sa, ceea ce a și făcut.

Între cuvioșii trimiși de patriarhul Ilie la împăratul Anastasie (491-518) a fost și Sava cel Sfințit. Împăratul acceptase erezia lui Eutihie, care spunea că Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevărat, dar nu a avut trup omenesc adevărat. Împăratul Justin (518-527) a lăsat Biserica în pace, iar Cuviosul Sava s-a folosit de această împrejurare și a călătorit în Schitopolis, Cezareea și în alte părți ale Palestinei, îndemnând pe cei amăgiți de Eutihie să renunțe la erezie. A trecut la Domnul în ziua de 5 decembrie a anului 532.

(Sursa: Basilica.ro)