Ion DRĂGUŞANUL

REVACĂUŢI. Aflat între Piedecăuţi şi Berhomete pe Prut, pe malul stâng al Prutului, aproape de graniţa cu Polonia, Revacăuţii sunt amintiţi, drept satul Ravacăuţi, în 1532, dar noi credem că ziua atestării documentare a satului este cea de 12 mai 1425, zi în care pan Stroici primeşte nişte tătari, pentru a-şi popula seliştile pustii Levoşăuţi şi Nepolocăuţi din satele „lui Zubrea şi lui Ravas”, satul lui Ravas fiind, aşa cum o sugerează şi poziţionarea geografică a megieşului Nepolocăuţi, Ravacăuţii, deci Revacăuţii.
În 18 septembrie 1499, Ştefan cel Mare întărea lui Fedor Iuriş, care era, de fapt, Fedor Orăş şi fratelui său, Cotia, care era, de fapt, Costea¹, nepot Maruşcăi, fata lui Panco, „giumătate de satul Rovcăuţii, pe Prut”.
Recensământul lui Rumeanţev², din 1772-1773, înregistrează la Răvăcăuţi, moşia vistiernicului Ioniţă Canta, „35 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ştefan, 2 văduve, Aniţa şi Maria, 1 jidov, Herşco, 3 case pustii şi 28 birnici, aceştia fiind: Luchian Brenicu, Toader sin ego, Ion moldovan, Macsim Alecsandru, Filip sin Ion, Ştefan Pohribnic, Ion Pohribnic, Iurii Pohribnic, Andrei Pohribnic, Goraş Pohribnic, Ion Nişcan, Acsinte zet Nedichii, Ion Onciul, Andrei sin Opaşco, Vasile Brinic, Mihai Sârnic, Dănilă Travici, Ivan Terentuc, Vasile Trofin, Petro Sârna, Mihail Staciuk, Vasile Sârnic, Ivan Chimciuk, Onofrei Şumciuk, Anton Roşca, Timofei Roşca, Iacob Carpu şi Vasile vătăman.
Biserica Sfântului Nicolai din Revacăuţi avea să fie construită în 1898, ctitor fiind Smaranda de Vsilco. Biserica veche a Sfântului Nicolae, aflată sub patronatul lui Gregor von Simonowicz, în 1843, avea 653 enoriaşi, dar postul de paroh era vacant. În 1876, patron al bisericii era Smaranda de VASILCO, cea care o va reconstrui, în 1898, iar paroh era Olimpie Chiseliţă. În 1907, patronatul bisericesc era garantat de evreul Hersch Tennenblatt, paroh fiind acelaşi Olimpie Chiseliţă, născut în 1832, preot din 1855, paroh din 1860, iar cantor, din 1900, Vasile Scraba, născut în 1853³.