Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Modificarea modului de prescriere a medicamentelor compensate, stabilită în februarie printr-o ordonanţă de urgenţă a Guvernului, loveşte în una dintre cele mai vulnerabile categorii de populaţie: oamenii cu afecţiuni psihice. Când aceştia mai sunt şi cu venituri reduse şi nu-şi permit să plătească medicaţia pe care până acum o primeau în mod gratuit, lovitura este dublă.
Prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 8/2018 privind reglementarea unor măsuri în domeniul sănătăţii, în vigoare de la 1 martie 2018, prin adăugarea unei fraze la art. 241 alin. 4, s-a redus numărul de medicamente care pot fi scrise compensat de către psihiatri: „Prescrierea medicamentelor se face cu respectarea protocoalelor terapeutice, elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii, aprobate prin ordin al ministrului Sănătăţii şi al preşedintelui CNAS, iar pentru medicamentele care nu au protocol terapeutic, prescrierea se face cu respectarea indicaţiilor, dozelor şi contraindicaţiilor din rezumatul caracteristicilor produsului în limita competenţei medicului prescriptor.”
Medicul-şef al secţiei Psihiatrie al Spitalului de Urgenţă „Sfântul Ioan cel Nou” din Suceava, dr. Irina Bălăuţă, „traduce” ultima frază adăugată la articol. Practic, este vorba despre medicamente a căror eficienţă ca adjuvante în terapia bolilor psihice este probată de tratate medicale, studii clinice internaţionale şi zeci de ani de practică medicală psihiatrică, dar care în prospect („rezumatul caracteristicilor produsului”, din OUG 8/2018) nu prevăd explicit boala psihică în care sunt utilizate ca adjuvante, cu succes.
De exemplu, un pacient cu epilepsie venit la psihiatru pentru tulburări de comportament primea de la acesta reţetă gratuită pentru un anticonvulsivant care era eficient ca adjuvant în tulburările de comportament. De la 1 martie a.c., medicul psihiatru nu-l mai poate prescrie pentru că medicamentul nu are în prospect indicaţia „tulburări de comportament”. Tratamentul pentru epilepsie îl primeşte de la neurolog, însă acesta nu-i poate prescrie medicaţie pentru tulburarea de comportament, care ţine de competenţa psihiatrului.
Sunt afectaţi inclusiv cei care au comis infracţiuni şi sunt obligaţi de instanţă să urmeze tratament psihiatric
Un alt exemplu este medicaţia antipsihotică. Dr. Bălăuţă a declarat: „Cele mai noi şi mai valoroase medicamente se pot scrie doar pentru diagnosticul de schizofrenie, nu şi pentru pacienţii cu tulburare schizoafectivă, deoarece este un alt cod. Nu mai putem prescrie anumite antidepresive, cărora studiile internaţionale şi experienţa clinică le-au demonstrat eficienţa. Chiar pacienţii schizofreni puteau primi cu rezultate foarte bune anumite tratamente care le echilibrează dispoziţia şi potenţează antipsihoticul, dar acum nu le mai putem scrie compensat pentru că a dispărut indicaţia în schizofrenie. Sunt excluse situaţii despre care ştim din tratate, din studii internaţionale şi experienţă că anumite scheme terapeutice sunt extrem de eficiente”.
Printre cei afectaţi de actul normativ adoptat de Guvern se numără şi pacienţii care au comis infracţiuni şi sunt obligaţi prin sentinţă penală la tratament psihiatric obligatoriu. Ei se află în libertate şi trebuie să se prezinte regulat la cabinetul psihiatric pentru consultaţie şi tratament. Fiecare cabinet ambulatoriu de psihiatrie din judeţ are cel puţin 10-20 de astfel de pacienţi, cu vârste între 18 şi 80 de ani, majoritatea din medii defavorizate, care nu dispun de bani pentru a-şi cumpăra tratamentul. „Până acum, medicamentele erau cu gratuitate. După această ordonanţă de urgenţă ne trezim că nu mai putem să le prescriem integral compensat medicaţia cu care s-au menţinut până acum stabilizaţi. Aceste tratamente se fac ani de zile, până la vindecare sau până la dispariţia oricărui pericol”, a declarat dr. Bălăuţă.
„La pacienţii noştri avem multe semne de întrebare că într-adevăr îşi vor cumpăra medicaţia”
Riscurile care decurg din eliminarea gratuităţii pentru aceste medicamente sunt explicate de medicul psihiatru Silviu Demetriu, de la aceeaşi secţie a spitalului. El spune că, atunci când pacienţii au venit în martie după reţetă, ”par a fi înţeles” că unele medicamente vor fi nevoiţi să le cumpere, ”dar la pacienţii noştri avem multe semne de întrebare că într-adevăr îşi vor cumpăra medicaţia pentru a urma tratamentul complet”.
”De exemplu, un pacient cu tulburări de comportament fără medicaţie riscă să aibă comportamente antisociale, riscă să se decompenseze. Adică poate să manifeste agitaţie, agresivitate, imprevizibilitate. Aceşti pacienţi au o schemă de tratament şi, ca să cumpere medicamentele care nu se mai pot scrie compensat, costurile pot să ajungă la câteva sute de lei. Pe care nu-i au, marea majoritate”, a spus dr. Demetriu.
„Pacienţii noştri sunt cei mai săraci. Ei nu au credibilitate socială ca să poată primi locuri de muncă bine plătite şi le va fi greu, dacă nu chiar imposibil, să suporte aceste cheltuieli”, a completat dr. Bălăuţă.
Mai mult, o caracteristică a tratamentului psihiatric este că niciodată un medicament nu se scoate brusc din administrare, or acum asta se întâmplă, dacă pacientul nu are bani să-l cumpere.
Cei doi medici psihiatri sunt de părere că efectele aplicării ordonanţei de urgenţă vor fi vizibile în societate „în două-trei luni sau chiar mai repede”.
În judeţul Suceava, câteva sute de oameni sunt afectaţi de aplicarea OUG nr. 8/2018. Numai din rândul celor care sunt pacienţii secţiei de Psihiatrie din Burdujeni, 30% nu-şi pot cumpăra, la externare, medicamentele pe care medicii nu le mai pot prescrie gratuit şi de care au absolută nevoie. Printre acestea se numără Valproat, indicat în tulburarea afectivă bipolară, utilizat ca adjuvant în schizofrenie şi epilepsie, Carbamazepina, Gabapentina sau Romparkin, pentru care s-au restrâns diagnosticele în care pot fi prescrise gratuit.
Încălcarea restricţiilor de prescriere este sancţionată, conform aceluiaşi act normativ, cu imputarea costurilor.
Menţionăm că printre argumentele trecute în motivarea adoptării respectivei ordonanţe de urgenţă se numără „dreptul pacientului de a beneficia de medicamente în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate”, precum şi faptul că „medicamentele care se acordă pentru afecţiuni grave au un cost ridicat şi, în lipsa reglementării de urgenţă a acestei măsuri, medicamentele ar deveni inaccesibile, iar persoanele asigurate ar fi nevoite să suporte contravaloarea acestora sau să renunţe la tratament, ceea ce conduce la agravarea stării lor de sănătate”.
