Doru POPOVICI

Vreau să vă spun că am aşteptat cu mare emoţie meciul de revenire al lui Ibra, după ce altele două din aceeaşi categorie se soldaseră cu reaccidentări şi implicit dezamăgiri dramatice pentru mine şi cred că şi pentru milioanele sale de fani. Vă reamintiţi, presupun, că pentru mine, Zlatan Ibrahimovici este cel mai bun jucător din întreaga istorie a Real-ului Madrid... care n-a ajuns niciodată să joace la noi! Culmea e că a ajuns să joace la duşman, dar în mod evident era incompatibil şi cu atmosfera de acolo, şi cu (de fapt, mai ales!) Pep Guardiola. Pe care îl consideră un căcănar, chestie care nu poate să mă mire. Aşadar, după experimentul Manchester United, eşuat şi acesta, dar din motive care îmi scapă, aproape că îmi luasem adio de la fenomenul Ibra. Mă gândeam că nu poate depăşi, mai ales psihic, accidentarea aia cretină şi, ca unul care nu mai păţise aşa ceva în întreaga-i cariera, se pregăteşte de retragere. Am avut o vagă speranţă în momentul când am aflat că vrea la Los Angeles. Pentru cei care pot depăşi prejudecăţile, e limpede că campionatul american e din ce în ce mai serios şi mai solid, ne mai fiind de mulţi ani sinonim cu "cimitirul elefanţilor". Şi în nici un caz comparabil cu panaramele de campionate arăbeşti, dacă e să vorbim despre cele foarte bine plătite. Sâmbătă seara, la ora derby-ului local (!) de la Los Angeles, eram pregătit de eveniment. Iar când am văzut că ăilalţi conduceau cu 3 - 0, mi-am zis că se va amâna revenirea, întrucât la scorul ăla, ba fiind şi minutul 60, n-avea rost să-i strice sărbătoarea. S-a făcut 1 - 1 până să intre, apoi totul a luat-o razna: pentru 3 - 2 a pasat extremei care a centrat, golul venind de la sine. Apoi Ibra a făcut una de-ale lui, cu un voleu demenţial de la vreo 45 de metri care a trecut ca racheta peste amărâtul de portar, iar la urmă a înscris cu capul golul decisiv, un pic din ofsaid, dar cine naiba să se supere? Poate doar antrenorul naţionalei Suediei, dobitocul ăla care e în stare să ia bătaie de la România (şi ce dacă a jucat cu rezervele, ce, aia nu-i tot Suedia!?) la fix o zi după ce întreba retoric: "Ibrahimovici la Mondiale? Da' ce, ăsta joacă pe undeva!?" Ba, fraiere, cere-i repede iertare, eventual în genunchi, şi roagă-te tot aşa, în genunchi, să se milostivească. Că fără el vă bate şi România, pricepi?