„Personalităţi fălticenene în literatură şi artă”

Prima manifestare culturală din Cadrul Zilelor Municipiului Fălticeni 2017 s-a desfăşurat sâmbătă, 15 iulie, la Muzeul de Artă „Ion Irimescu”. Evenimentul cultural „Personalităţi fălticenene în literatură şi artă” a inclus vernisajul expoziţiei de pictură a regretatului artist plastic prof. univ. dr. Nicolae Filoteanu, pioasa aducere aminte a discipolilor lui Vasile Lovinescu, lansarea cărţilor “Postume” şi “Clanţa” şi un concert susţinut de flautistul Filarmonicii “George Enescu” din Bucureşti, Nicolae Maxim.

Nicolae Filoteanu, un artist cunoscut în întreaga lume

Deşi este un nume mai puţin cunoscut fălticenenilor, Nicolae Filoteanu este prezent cu lucrări în marile galerii de artă ale lumii. S-a născut pe 22 ianuarie 1919, în satul Unceşti, comuna Buneşti. După ce a urmat cursurile Liceului Teoretic “Nicu Gane”, în anul 1948 a devenit student al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, avându-i ca profesori pe marii maeştri ai vremii. A fost profesor la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din Bucureşti, a devenit apoi lector, conferenţiar şi profesor la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, în  1975, devenind inspector general al artelor din învăţământul superior. 

Împătimit cercetător în teoria artelor plastice, a publicat numeroase lucrări, broşuri cu text teoretic pe teme de limbaj plastic, a fost autorul a trei manuale de Educaţie artistică plastică pentru clasele a V-a, a VI-a şi a VII-a, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi artişti plastici prin impresionantul palmares artistic (participări la expoziţii oficiale de stat, expoziţii personale şi de grup, lucrări în muzee şi colecţii de artă din ţară şi străinătate) între anii 1950 şi 2005. 

În expoziţia vernisată la Fălticeni au fost prezentate pentru prima oară publicului 25 de lucrări pe care Nicolae Filoteanu le-a oferit bunului său prieten maestrul Ion Irimescu şi lăsate ca donaţie Muzeului de Artă din Fălticeni.

Consideraţii despre Vasile Lovinescu

În fiecare an, în luna iulie, discipolii eruditului cărturar Vasile Lovinescu se întâlnesc la Fălticeni. La împlinirea a 33 de ani „de la naşterea pe celălalt tărâm a lui Vasile Lovinescu”, dr. Roxana Cristian a adus la cunoştinţa publicului un exemplu lovinescian prezentat atât la modul teoretic, cât şi la modul existenţial, un subiect foarte sensibil: „Serile în care îl aveam oaspete pe Vasile Lovinescu”.

O latură mai puţin cunoscută chiar şi pentru cei care au citit mai mult din opera lui Vasile Lovinescu, componenta memorialistică, a fost evocată de prof. Eleonora Bulboacă, intervenţia fiind axată pe consideraţiile din ultimele articole publicate de gânditor în revista Pagini Bucovinene care a apărut ca supliment al ziarului Convorbiri Literare între anii 1980-1986. Cele şase texte la care s-a făcut referire au fost scrise la Fălticeni „într-o ultimă retragere iniţiatică aşteptându-şi marea trecere în ţara de dincolo”.

Fostul medic gălăţean scriitorul Vasile V. Popa a fost cel care a explicat publicului de ce din vasta operă literară a lui Vasile Lovinescu s-a publicat foarte puţin: „Poate v-aţi întrebat: de ce nu i s-a publicat decât o carte, <Al patrulea hagealâc> (Cartea Românească, 1981) cât a fost în viaţă? Pentru că Lovinescu a fost simpatizant al mişcării legionare pentru a putea fi primarul Fălticeniului din epoca legionarismului”.

„Oamenii distrug cu bună-ştiinţă această minunată creaţie care este omul”

Trecerea de la Lovinescu la scriitorii Vasile G. Popa şi Vasile V. Popa a realizat-o scriitoarea Mioara Gafencu, făcând „o puntea spre vremurile în care alţi iubitori de frumos, de creaţie de cuvânt, de spiritualitate îşi vor spune cuvântul”.

Scriitoarea Doina Cernica a fost cea care a prezentat cele două cărţi, “Postume”, semnată de V. Gh. Popa, şi “Clanţa”, semnată dr. Vasile V. Popa.

Volumul “Postume” reuneşte poezii scrise după experienţe înfricoşătoare, inspirate din atitudinea semenilor, poezii ocazionale, dedicate membrilor familiei, fiinţelor dragi, poezii de dragoste de ţară, de bucurie, poezii destinate unor scriitori.

„Sunt versuri scrise de un om cu talent care a ţinut ca anumite momente să rămână într-o formă care se dovedeşte perenă. O carte sensibilă şi frumos ilustrată de Gabrel Baban, care vorbeşte despre un paradis al lecturii şi al scrisului”, a precizat Doina Cernica.

„Clanţa” este o carte care „dovedeşte că realitatea poate să depăşească în materie de ticăloşie, de abjecţie infernul zugrăvit de Dante. Este o carte de povestiri la persoana I şi de repovestiri ale unor poveşti ascultate de medicul Vasile V. Popa, ale unor fapte şi întâmplări deosebite. Sunt povestite cazuri considerate de medici ca întâmplări neobişnuite din carieră, rememorări ale detenţiei comuniste al tatălui autorului, profesorul Vasile G. Popa, coleg de celulă cu Vasile Voiculescu, pagini care evocă metodele vechi, terminale ale femeilor simple, dar şi ale intelectualilor, trăite de autor prin implicare afectivă fiind medic ginecolog. Multe pagini arată cum oamenii distrug cu bună-ştiinţă sau uneori din ignoranţă, dar de cele mai multe ori din răutate, această minunată creaţie care este omul. Este o carte neagră, este o carte sumbră, este o carte dureroasă care ar trebui să fie lectură obligatorie la Ministerul Sănătăţii, la miniştrii care se schimbă atât de des, la resurse umane, pentru că se arătă cât de metodic este distrusă resursa umană. Este o carte îngrozitoare”, a apreciat Doina Cernica.

Spiritualitatea fălticeneană

În calitate de fost elev, prof. univ. Dan Dascălu a vorbit despre modul în care profesorului Vasile G. Popa le-a dat elevilor săi o altă viziune despre spiritualitatea românească şi creaţia literară românească într-o perioadă în care „limba de lemn se auzea foarte tare”. A vorbit despre Vasile G. Popa ca despre „un tip clasic al spiritualităţii fălticenene”. „A vorbi despre el înseamnă o încercare de a înţelege fenomenul spiritual fălticenean, ce s-a întâmplat, ce se întâmplă şi ce se va întâmpla aici la Fălticeni. Vasile G. Popa ne-a învăţat un lucru deosebit, cât de importantă este corectitudinea morală, cât de important este să-i judeci pe alţii şi că este necesar un anumit optimism chiar dacă nu sunt motive de optimism”, a precizat prof. univ. Dan Dascălu.

Octogenarul medic Vasile V. Popa a mulţumit publicului şi celor care au făcut referinţe despre cartea sa, în care a descris aspecte din etapele parcurse de la medicul de ţară la specialistul profesând timp de 40 ani în spitalul gălăţean, dar şi povestirea unor evenimente mai puţin plăcute trăite de familia sa cauzate de bolile societăţii comuniste.

„Lansarea aceasta m-a impresionat cel mai mult, nu pentru că ar fi vorba de tatăl meu sau de mine, ci pentru că s-au abordat, mai mult ca niciodată, mai multe probleme foarte serioase, nişte probleme fundamentale”, a precizat Vasile V. Popa.