Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dincolo de performanţele pe care cei mai buni elevi din judeţ le-au obţinut la concursuri naţionale şi internaţionale, de efortul şi capacităţile lor rare, de minţile lor sclipitoare, stă o mână de oameni despre care prea puţin se vorbeşte.
Sunt profesorii care după zeci de ani petrecuţi la catedră ştiu să-şi menţină pofta de a preda, de a deschide orizonturi, de a trezi ambiţii, de a le insufla tinerilor pasiuni pentru o disciplină sau alta.
În galeria lor de onoare se înscrie şi profesorul Costică Costan, de la Colegiul Naţional „Ştefan cel Mare” Suceava, dascălul pentru care fizica este cel mai fascinant joc, oxigenul vital, pasiunea pe care a îmbrăţişat-o o viaţă întreagă.
După 40 de ani de la prima generație de elevi, profesorul Costan este mândru de fiecare dintre cei cărora le-a transmis dorința de a reuși - peste 60 de elevi calificaţi la etapele naţionale ale olimpiadelor de fizică, mare parte dintre ei ulterior laureaţi, cinci calificări la olimpiadele internaţionale de fizică (Austria, Olanda, China, Australia, Italia) soldate cu trei medalii şi două premii şi alţi zeci, poate sute de tineri premiaţi în cadrul competiţiilor naţionale, interjudeţene şi judeţene.
A făcut istorie nu doar prin rezultatele elevilor săi, ci şi prin vorbele de duh cu care şi-a amuzat cursanţii, umorul, ironia şi spontaneitatea însoţind fiecare oră.
„Sunt Costan Costică / Şi vă dau o lucrărică / Să vă pun o notă mică!” sunt versurile care l-au făcut popular printre elevi şi cu care se prezintă în faţa noilor generaţii de boboci. Iar note mici a dat. Sute, mii de note mici. „2014-2015, trebuie să scriu undeva, a fost primul an şcolar în care nu am lăsat corigenţi”, spune zâmbind profesorul.
Iar în ciuda acestui fapt, a severităţii sale, este iubit de elevi, cu care are o relaţie specială şi în mijlocul cărora se simte cel mai bine.
Începuturile de la „Ştefan”
„Sunt născut în judeţul Vaslui, în comuna Codăieşti, comună unde până când am ajuns în clasa a XI-a nu a fost curent electric. Am învăţat la lampa cu gaz”, mărturiseşte Costan. Facultatea de Fizică a făcut-o la Iaşi, la Universitatea „Al.I. Cuza”, înscriindu-se la secţia de Spectroscopie, care-i permitea să profeseze atât în învăţământ, cât şi în industrie. S-a căsătorit în ziua ultimului examen din facultate, în februarie 1969, iar după absolvire, pentru că nici un post didactic nu era disponibil în Suceava, s-a angajat inginer la Combinatul Siderurgic din Galaţi. În 1974, prin plecarea profesorilor evrei, s-au eliberat catedre de fizică în judeţ, astfel că a venit în Suceava, unde s-a angajat ca suplinitor la Liceul „Ştefan cel Mare”.
„Am găsit nişte monştri sacri aici - Iulia Leo Miza, Ioan Ştefănescu, Rodica Alexandru, căreia îi datorez aproape totul pentru că m-a acceptat ca suplinitor la <Ştefan>”. În 1977 susţine examenul de definitivat, unde este notat cu 10, primul pe liste din regiunea Moldovei.
Rămâne în învăţământ până astăzi, cu excepţia anilor 1997-2000, când a ocupat funcţia de inspector şcolar adjunct în cadrul Inspectoratului Şcolar Suceava, „cea mai mare prostie din viaţa mea”, după cum spune profesorul.
Internaţionalii lui Costică Costan
Anul 1987 a fost cel mai prolific din cariera sa. La Olimpiada Naţională de Fizică, la liceu, podiumul a fost dominat de elevi ştefanişti, toţi pregătiţi de Costică Costan.
„Locul I, primul pe ţară, la clasa a IX-a a fost Codrin Cionca, la clasa a X-a, primul pe ţară a fost Lucian Ciobîcă, iar la clasa a XI-a a fost Duiuliu Diaconescu. La clasa a XII-a nu am avut elevi”, îşi aminteşte fizicianul.
Un an mai târziu, Duiuliu Diaconescu se califica la Olimpiada Internaţională de Fizică din Austria, unde revendica o medalie de argint. Era primul elev îndrumat de profesorul ştefanist care reprezenta România la o competiţie mondială. În prezent Duiuliu locuieşte în SUA şi face parte din una dintre cele mai apreciate echipe de cercetare din domeniul fizicii teoretice de pe plan internaţional şi este profesor la Universitatea Rutgers, New Jersey.
„Chiar anul acesta a venit în România şi ne-am reîntâlnit”, spune Costan mândru de fostul său elev.
În 1988, un alt elev sclipitor al colegiului, Codrin Cionca, s-a calificat în lotul naţional pentru Olimpiada Internaţională de Fizică din Olanda, unde a obţinut menţiune.
În 1994, Armin Comanac, coordonat tot de Costică Costan, s-a calificat la Olimpiada Internaţională din China, iar un an mai târziu, Decebal Laţcu a plecat la Olimpiada de Fizică din Australia, de unde a adus Liceului „Ştefan cel Mare” o medalie de argint şi un premiu special. Iar în 1994, seria reuşitelor pe plan internaţional a fost completată de elevul Mihail Amarie, care a fost medaliat cu argint în Italia.
„Atunci când ai elevi buni trebuie să scoţi din ei tot ce se poate. Aici sunt elevi de calitate şi pretenţiile sunt mari, când ai material, trebuie să-l foloseşti. Îmi propun să scot întotdeauna maximum din elevi, pentru că ştiu că există potenţial”, explică profesorul performanţele foştilor săi elevi.
Costan: „Mulţi părinţi mă întreabă cum de sunt prieten aşa bun cu elevii, dacă le dau note aşa mici”
Medaliile şi diplomele elevilor, succesele lor ulterioare sunt bogăția unei vieți dedicate catedrei. „Este mulţumirea mea sufletească”, mărturiseşte Costan, neezitând să adauge că în calitatea sa de îndrumător al acestor olimpici nu a fost remunerat niciodată.
Însă dincolo de elevii care iubesc fizica, care o studiază cu nesaţ, sunt cei pe care vestea că vor studia fizica cu profesorul Costan îi umple de spaimă.
„Este adevărat că îi taxez pe cei leneşi. Dacă îl văd pe un elev că poate şi nu vrea, nu accept. Au rămas şi repetenţi din cauza fizicii. De fapt, din cauza lor”, povesteşte fizicianul.
Înainte de '89, băiatul unui reputat medic din judeţ rămăsese corigent la fizică, iar tatăl său a venit la Costică Costan să negocieze o medie de trecere, promiţându-i dascălului că îl va „îmbrăca” în sute de lei dacă elevul va trece la fizică. „Nu l-am trecut, desigur”, ne-a povestit Costan.
„Mulţi părinţi mă întreabă cum de sunt prieten aşa bun cu elevii, dacă le dau note aşa mici. E un paradox aici, aşa e. Dar eu am o relaţie specială cu elevii, mă simt bine printre ei. Nu i-am insultat niciodată, le-am vorbit frumos. Şi am fost corect cu ei, dacă ei simt că eşti nedrept ai plecat de la inima lor. Am umor la ore, le mai spun câte o glumă, mai râd, chiar se râde în hohote, însă apoi trecem la treabă. Când e glumă e glumă, când e carte e carte”, ne relatează profesorul.
Costan a ieşit la pensie din octombrie 2010, dar vrea să rămână printre elevii săi în continuare, iar rezultatele pe care încă le obţine cu şcolarii îl îndreptăţesc să stea la catedră. Este căsătorit şi are două fete, una medic şi alta judecător la Curtea de Apel Suceava.
„Mai am poftă de a preda. Nu mă plictiseşte fizica, e provocatoare”, conchide dascălul.
