Petru IOSIPESCU

Mă sperie oamenii ferm convinşi. Eu însumi mă sperii deseori, când sunt sigur de ceva. E drept, n-ar trebui să mă îndoiesc chiar de orice. Sunt aproape sigur că unele lucruri sunt bune sau rele la modul absolut. Doar că nu pot fi sigur care sunt acele lucruri cu exactitate. Aşa că, cel mai bine, prefer să încerc măcar să mă îndoiesc şi de alea care îmi par evidente.

Invitat la un post de televiziune, mai deunăzi, fostul preşedinte al ţării, Traian Băsescu, s-a destăinuit că scrie o carte.  Băsescu îşi va scrie memoriile şi a declarat că deja a început să lucreze la cartea sa. Ar avea chiar şi o schiţă a volumului, ce şi cum să scrie, iar pentru a nu uita cumva ideile, acesta a mărturisit că a început să vorbească … în faţa unui microfon!

Traian Băsescu anunţă încă de pe acum că gradul de sinceritate cu care va scrie va fi total. Analizând, însă, activitatea sa, mai ales în ceea ce priveşte colaborarea cu liderii politici, oare fostul şef de stat chiar poate să se schimbe atât de mult încât să pună pe hârtie doar adevăruri gol-goluţe? E de văzut sau de citit, mai exact, atunci când mărturisirile sale vor apărea pe hârtie, negru pe alb.

Traian Băsescu spune, însă, că apariţia memoriilor sale va supăra pe mulţi oameni, ceea ce era de aşteptat, având în vedere că puţini se pot lăuda că au fost veseli, nevoie mare, după vreo întâlnire, mai mult sau mai puţin oficială, cu acesta.

Oricum, pentru aceste memorii, “materie primă” va exista, nu glumă, Băsescu fiind, de departe, cel mai atipic şef de stat pe care l-a avut România în ultimii 25 de ani. Dorind să fie un şef de ţară popular, care hăhăie cu gura până la urechi când are chef, acesta a ţinut cu orice preţ să fie un preşedinte-jucător, demonstrând şi că a reuşit această performanţă. Stăpânind foarte bine arta manipulării, Traian Băsescu a ştiut foarte bine cum, când şi pe cine să aibă aproape, ce să spună, cum să spună, dar mai ales ce strategii să ţeasă.

Având experienţă de navigator, puţin i-a păsat de furtunile politice pe care le-a creat, însă, cu mare artă, a ştiut prin ce zone să întindă plasele pentru a prinde peştii (a se citi potenţialii duşmani politici).Folosind deseori dublu limbaj, mai rar se poate spune că activitatea prezidenţială a acestuia a fost însoţită de sinceritatea pe care acum, după zece ani de mandat la Cotroceni, pretinde că o va aplica în scrierile sale.

În acest context, cu siguranţă, politicienii cu care deseori s-a confruntat aşteaptă nerăbdători să citească memoriile băsesciene, anunţate de pe acum  că vor fi încărcate cu o sinceritate totală. Prin urmare, având în vedere că Traian Băsescu a anunţat că volumul său va începe de la momentul candidaturii pentru primul mandat de preşedinte, în 2004, e de văzut cât de sincere au fost şi lacrimile băsesciene ce au însoţit celebra frază “Dragă Stolo…”