Matei Vişniec: "Proiectul <Suceava - capitală culturală europeană> va avea totalul meu sprijin şi îl susţin din toată inima"

-Prima chestiune, maestre Matei  Vişniec. La Suceava, în urmă cu doi ani, susţineaţi că "un vis nu devine realitate decât prin adoptarea unor iniţiative şi prin tenacitatea curajului". Universitarul Ștefan Alexandru Băişanu şi-a asumat acest curaj şi vrea ca până la sfârşitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, mai precis pe 10 octombrie, să capaciteze şi să definitiveze proiectul "Suceava - capitală culturală europeană". Cum apreciaţi acest lucru?

-Aş spune că îl susţin din toată inima şi va avea totalul meu sprijin moral, material, cu toate relaţiile mele şi cu tot ce pot eu imagina ca să poată fi dus acest proiect la bun sfârşit, în sensul că îi iubesc şi îi admir pe idealişti, pe cei care îndrăznesc, pentru că dacă nu încercăm sigur nu reuşim şi dacă încercăm poate reuşim. Competiţia este mare, dar ce este mai important este ca noi, sucevenii, noi, bucovinenii, să fim în competiţie, să fim în plenul competiţiei, care oricum se deplasează spre un obiectiv. Bucovina merită mai mult decât certuri, disensiuni, diviziuni, merită un proiect care să depăşească toate sensibilităţile de partid, să-i depăşească şi pe laici şi pe religioşi, să fie deasupra tuturor orgoliilor, să fie un proiect care să federeze, să confedereze, să acumuleze, să atragă toate energiile şi toată simpatia. Ori acest proiect este un proiect care vrea să depăşească toate celelalte limite, să treacă dincolo de frontierele ambiţiilor personale şi să ajungă la inima oamenilor şi să le spunem că merită să o facem pentru copiii noştri, pentru noi şi pentru această Bucovină extraordinară pe care noi poate că nu o apreciem destul. Vă vorbeşte cineva care a călătorit pe patru continente şi care s-a îndrăgostit de multe regiuni de pe planetă, dar cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi dau seama mai mult că la temelia Bucovinei se află o comoară şi că această comoară, de fapt, pe care eu am căutat-o în străinătate, se află la mine acasă. Bucovina noastră este, cum să spun, o regiune, o zonă magică, o zonă în care s-au acumulat culturi, s-a acumulat umanitate, s-a acumulat istorie, s-a acumulat, după părerea mea, şi energie care trebuie să se deschidă însă şi mai mult spre modernitate şi are absolut toate şansele să ajungă pe locul 1, deşi a pornit în cursă pe ultimul loc, al 12 lea, pentru că mai sunt 11 oraşe în România care sunt implicate în această frumoasă aventură pentru obţinerea statutului de capitală culturală europeană.

-Fără a folosi cuvinte mari, ce sfat îi daţi universitarului Ștefan Alexandru Băişanu, care a preluat într-un fel apostolic toate cuvintele şi demersurile dvs?

-În primul rând să găsească acele cuvinte şi acele argumente care să-i convingă pe toţi, pe absolut toţi responsabilii politici, religioşi, culturali, pe oamenii simpli, pe ştiu eu, pe patroni, pe cei care sunt activi, toate asociaţiile, toată lumea din Bucovina să i se alăture. Această unitate este necesară pentru a putea înainta şi eventual a merge cu paşi mai repezi decât au mers până acum alţii care s-au lansat în cursă de un an sau de doi ani. Ori acel lucru se poate face în Bucovina, oamenii până la urmă au în ei această umanitate, au şi raţiunea de a înţelege că trebuie să facem ceva să căpătăm şi vizibilitate naţională şi vizibilitate europeană, pentru că merităm. Sunt atuuri extraordinare pe care bănuiesc că iniţiatorul nostru le va utiliza. Bucovina se află într-un fel de civilizaţie de frontieră, în acest moment, iată, frontierele Europei sunt din nou ameninţate şi un vânt rece care vine din Est este această criză din Ucraina. Deci cu atât mai mult cultura la frontiere şi în zonele transfrontaliere reprezintă un pod, un pod spre pace. Cultura în general şi această dorinţă de a transforma Bucovina într-o capitală culturală înseamnă tocmai pace, înseamnă valorificarea altor atuuri, valori. Bucovina se află într-o zonă strategică, într-o zonă strategică în care pot crea poduri între spaţii geografice, între fostele imperii, între spaţiile lingvistice, între spaţii culturale şi poate câştiga cu acest atu. Sigur că parcursul va fi plin de surprize şi într-un fel navigaţia se face la vedere, în fiecare zi vor veni idei noi, poate că oamenii care li se vor asocia vor veni cu iniţiative noi, toate aceste energii trebuiesc utilizate, toate ideile noi şi bune trebuie utilizate. O anumită febrilitate culturală aş vrea să se nască în Bucovina cu ocazia lansării acestui proiect. Sigur că în Bucovina există foarte multă cultură, există foarte multă tradiţie, există folclor, există o respectabilă milenară tradiţie folclorică şi satul românesc cu tradiţiile sale, care au dat suflet acestei regiuni. Dar avem nevoie de mai mult, trebuie să reînnoim cu cultura evreiască pentru că Bucovina a fost o zonă unde evreii au trăit, au creat şi au scris, au plecat din Bucovina, bineînţeles, rămân cimitirele acum, dar această cultură e o dimensiune care rămâne în memoria Bucovinei şi trebuie utilizată. Cultura germană care a rămas şi ea în memoria Bucovinei şi mai ales modernitatea, să nu uităm că Bucovina s-a aflat într-un fel în Europa înainte ca România modernă să intre în Europa. Prin faptul că a făcut parte din acest imperiu austriac, austro-maghiar Bucovina s-a aflat în circuit european înainte ca România însăşi să intre în circuitul european. Toate aceste noduri istorice, aceste elemente de tradiţie merită replasate în logica noastră pentru a demonstra. Din această cauză vrem să devenim capitala culturală europeană, pentru că deja am fost în Europa un centru de mare cultură.

-Maestre, ultima chestiune, când veniţi în Ithaca?

-Ei, eu mă întorc în fiecare lună august acasă, ca să culeg energie şi să mă hrănesc cu energiile din oraşul meu Rădăuţi, oraş fabulos. De altfel, spun în paranteză, tot mai multă lume acceptă că oraşul meu natal este centrul lumii. Ei bine, în acest centru al lumii mă duc eu în august în casa mea de pe strada Engels, fost denumită strada Doamnei, nu departe de Casa de Cultură, nu departe de Mănăstirea Bogdana, acolo vin eu în august să-mi încarc rădăcinile cu resurse pentru viaţa pe care o am în continuare aici, în Occident, la Paris, dar pe care de fapt o trăiesc între două ţări şi între două culturi pentru că, să nu uităm, eu zilnic pot fi găsit în România la postul de radio Radio France RFI vorbind româneşte pentru compatrioţii mei.

A consemnat Robert Holman