Mircea Radu IACOBAN

Sâmbătă s-a lansat, la Focşani, în prezenţa autorului, cartea „Corul morilor de vânt” de D.R. Popescu. De fapt, s-a încercat marcarea unui moment de bilanţ, revista „Pro Saeculum” adunând, în trei volume, recolta publicistică risipită în paginile periodicului de-a lungul a 12 ani (2002-2014): interviurile acroşante şi inteligente semnate de Rodica Lăzărescu, „arcadele critice” ale lui Mircea Dinutz şi eseurile lui D.R. Popescu. De drept, accentul festivităţii s-a aşezat parcă de la sine asupra creaţiei lui DRP, omagiat şi cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. Destinul publicaţiei „Pro Saeculum” s-a aflat de câteva ori în mare cumpănă: mai întâi, plecând din astă lume primul redactor-şef, Alex. Deşliu, urmat de cel de al doilea, Mircea Dinutz, după care au intervenit, ciclic, tracasările privitoare la susţinerea financiară – destule temeiuri care să-i pună în cumpănă însăşi apariţia. În pofida pronosticurilor, cum spun medicii, „rezervate”, şi a licenţei (asumate) din titlu („Pro Saeculo” ar suna ablativul latinesc), revista a izbutit să rămână prezentă, devenind adevărat reper nu atât al provinciei, cât al întregului spaţiu cultural românesc. Chestiunea în sine, „această provincie, opusă de unii Capitalei, este chiar Țara”, se discută şi în editorialul consistentului număr 3-4/2015 (250 de pagini, 107 semnături!) ce a onorat „Zilele Municipiului Focşani” şi a prilejuit primarului (reconfortant să vezi şi primari neînsoţiţi de mascaţi...) un scurt şi cald cuvânt de omagiere. S-a lansat şi o completă Bibliografie, aptă să depună mărturie despre strădania rodnică a unei echipe ce a adunat, de-a lungul unui deceniu şi mai bine, în afara oricărui parti-pris politic, contribuţii din cele mai felurite domenii: literatură română şi străină, etnografie, folclor, mitologie, lingvistică, istorie, artă, filosofie, medicină, socio-politică, religie, geografie ş.m.a. Incitantele eseuri ale lui DRP evidenţiază, cum observă prefaţatorul Const. Coroiu, faptul că  „solitudinea scriitorului nu numai că nu exclude, dar  presupune solidaritatea cu toţi cei care  au făurit cultura şi literatura română”. Un astfel de exemplu al solidarităţii cu ceea ce înseamnă contribuţie meritorie românească îl constituie fiecare număr al revistei focşănene. Auguri!

  Interviurile foarte variate realizate în timp de Rodica Lăzărescu („La ora confesiunilor”) atestă o preocupare statornică pentru  o anumită temă, de unde  întrebarea ce revine, diferit formulată, în majoritatea convorbirilor: „cum stăm cu patriotismul?” Chiar aşa, cum stăm? Semnul întrebării pare a se fi conjugat temeinic cu termenul ca atare, referirile „la temă” nutrind un dubiu implicit: se mai poate vorbi despre patriotism în epoca marşului mondializării? Nu-i lipsit de interes să transcriem câteva dintre opiniile intervievaţilor. Acad. Dan Berindei: „Din păcate, nu numai că e vorbă în vânt pentru mulţi, foarte mulţi, mai ales pentru tineri, dar e din vina noastră (...) După mine, patriotismul este unul din instrumentele mersului înainte”. Ioan Scurtu: „politicienii de după 1989, cu mici excepţii, au adoptat o atitudine antinaţională, iar consecinţele le suportăm cu toţii”. Acad. Al. Zub: „Pentru cei care consideră marile figuri tutelare ale neamului nostru ca pe un impediment în calea integrării euro-atlantice, patria a ajuns într-adevăr să fie o realitate desuetă”. Tudor Gheorghe: „Ei bine, eu sunt naţionalist pentru că nu accept să mi se calce în picioare valorile reale ale culturii şi demnităţii naţionale”. Poate că s-ar cuveni discutat  pe tema relaţiei patriotism-naţionalism. Cel de al doilea termen a primit, nu de ieri, de azi, puţin meritate conotaţii negativ-perjorative, întemeiate pe excese şi pe incorecte ataşări la remorca unor ideologii nefaste. Dacă e să-l lăsăm aşa - şi, cred, cu greu va mai putea fi adus în matricea adevărată – rămâne de cenzurat semnul de egalitate ades aşezat între patriotism şi naţionalism. Simplificând voit, Grigore Vieru propune o lămuritoare relaţie ingenuu ne- nuanţată: „Sunt na-ţi-o-na-list / Da, hora nu vreau să o schimb / Pe cazacioc ori pe twist”. Credinţa noastră este că naţionalismu-i una şi patriotismul, alta. Nu-s numaidecât termeni antagonici, dar nici nu acoperă aceeaşi arie semantică, precum se încearcă a se sugera. Dar iată că răspund la întrebări pe care nu mi le-a pus nimeni, conform zicerii justificative „voi n-aţi întrebat, noi vă răspundem”...