Dragă România,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizităm la răstimpuri, dar nu ne mai înţelegem de foarte mult timp. Îţi scriem acum pentru că mai mult ca în alte dăţi trebuie să deschizi ochii. De ceva timp primim întrebări pe stradă, la ore, de la cunoscuţi: „De ce la 20 de ani de la Revoluţie mai votezi comuniştii?” Ne este greu să răspundem pentru că ne este greu să ne uităm înapoi. Priveliştea este mult prea tristă şi, de multe ori, de neînţeles.
Am plecat, cu mai mult sau mai puţin timp în urmă, cu speranţa de mai bine. Lucrurile păreau să fi intrat pe un făgaş normal, părea că, încet dar sigur, ceva avea să se întâmple. Povesteam cu mândrie colegilor mai europeni decât noi cum România începe să devină ceea ce ne-am fi dorit cu toţii să devină: o ţară puternică, cu cetăţeni informaţi şi implicaţi. O ţară de care eram mândri. O ţară căreia nu-i era teamă să lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astăzi, în schimb, dezamăgirea ne-a cuprins pe toţi. Ce blestem te bântuie, România, ca să îţi poţi încă iubi călăii? Călăii care mai întâi te-au sărăcit ca să te poată manipula mai uşor. Călăii care, apoi, şi-au dat seama că nu e aşa greu să obţină ce-şi doresc.
Câţiva potentaţi au ajuns în posesia principalelor mijloace media. Cunoaştem puterea lor pentru că trăim şi noi într-o societate dependentă de media. Numai că în România lucrurile şi-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi închipuite ca să acopere adevărata dictatură a Parlamentului. Pe 1 Decembrie, televiziunea naţională a uitat să îţi spună „La Mulţi Ani!”. A ales, în schimb, să transmită întâlnirea electorală a unui candidat. Tot pe 1 Decembrie, bunul-simţ a fost înjosit, când principalele televiziuni de ştiri au minţit în legătură cu contra-manifestaţia timişorenilor.
Şi, apropo de Timişoara, pe 1 Decembrie ai fost umilită ca parcă niciodată până acum. Eroii Timişoarei şi ai rezistenţei anticomuniste au murit ieri a doua oară, când au fost folosiţi atât de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede că nu ştim ce s-a întâmplat. Că suntem tineri, că n-ar trebui să vorbim aşa uşor despre trecut. Dar uiţi, dragă România, că avem cu toţii părinţi. Bunici. Oameni care au fost acolo, de faţă atunci când oprimarea a devenit insuportabilă. Oameni pe care i-am ascultat, înfricoşaţi, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, în 1990, treceau graniţa în Bulgaria, ca să ne cumpere lapte sau jucării. Oameni pe care noi îi respectăm, pentru că ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, însă, se pare că nu-i mai respecţi. Ţi-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul faţă de cei care ţi-au (re)dat viaţă?
N-am uitat, România, şi nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita poveştile bunicilor, mai înspăimântătoare decât orice film horror, pentru simplul motiv că s-au întâmplat cu adevărat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decât atât, nu putem uita ceea ce chiar noi am trăit, în 2000-2004. Baronii locali. Jurnaliştii anihilaţi. Spălarea de bani. Ouăle domnului Năstase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricăror investiţii străine solide. Privatizările pe un euro. Programul „Cornul şi laptele” sau, mai precis, „Cornul mucegăit şi laptele acrit”. Ţi-aduci aminte acum?
Ce este însă poate cel mai dureros este eliminarea oricăror standarde în dezbaterea electorală. Filme trucate, acuzaţii fictive sau nu umplu ecranul televizorului. A avea „faţă de preşedinte” devine mai important decât a avea forţa de a fi preşedinte. Ştirea unei numiri româneşti în Comisia Europeană sau o dezbatere pe politică externă între candidaţi sunt îngropate de „dezbateri” lipsite de candidaţi. E atât de simplu, România, să-ţi dai seama că eşti manipulată. E atât de simplu, şi nu e prea târziu. Deschide ochii şi priveşte în jur: cine sunt cei care-ţi vor binele? În 2004, ca un copil abuzat, ţi-ai câştigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei să te întorci? La aceleaşi probleme pe care le cunoşti deja? La aceleaşi tristeţi? Sau mergi înainte, pe o cale nu neapărat uşoară, dar corectă? Gândeşte-te bine.
Nu eşti un stat de drept, România. Eşti un stat nereformat în care magistraţii îşi permit să intre în grevă sfidându-l şi sfidându-ne. Un stat în care Parlamentul şi oamenii politici sunt marile piedici în calea reformei. Un stat în care cei care încearcă să reformeze sunt acoperiţi cu mocirlă de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem să fie al nostru şi în care nu vrem să ne creştem copiii. Dar avem încă încredere în tine. Duminică hotărăşti dacă îţi îmbrăţişezi sau nu călăii. Duminică hotărăşti cât preţ pui pe vieţile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminică hotărăşti dacă ne întorci încă o dată spatele sau nu. Duminică putem fi mândri sau dezamăgiţi. Ţine doar de tine.
 

Cu multă dragoste,
Un grup de tineri români care studiază în străinătate
Bogdan Ivanel, Masterand în Studii Ruseşti şi Est Europene la Universitatea Oxford
Ermina Strutinschi, Masterand în Studii Ruseşti şi Est Europene la Universitatea Oxford
Rafaela Peteanu, Studentă la Ştiinţe Sociale şi Umaniste la Universitatea Utrecht
Delia Nicolaescu, Masterand în Media Culture la Universitatea Maastricht
Adnana Cruceanu, Studentă la Ştiinţe Sociale la Universitatea Utrecht
Ioana Garlea, Masterand în Fizică Teoretică la Universitatea Utrecht
Tamara Baleanu, Masterand în Culture and Society la London School of Economics (LSE)
Flavia Grosan, Studentă la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen
Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen
Ştefan Rusu, Masterand în Marketing Internaţional şi Management la BI Norwegian School of Management
Adelina Popescu, Studentă la Ştiinţe Sociale la Universitatea Utrecht
Alexandra Rusu, Studentă la Studii Economice la Universitatea Utrecht
Otilia Ciobanu, Studentă la Ştiinţe Sociale la Universitatea Utrecht
Iuliana Kanya, Studentă la Bute Medical School la University of St Andrews
Mihai Voica, Masterand în Inginerie Electrică la Jacobs University Bremen
Ioana-Delia Grigoriu, Student la Computer Systems Engineering with Business Management la Universitatea Birmingham
Silvana Enculescu, Masterand în International Journalism la Universitatea Leeds
Irina Teodora Gheorghe, Masterand în “Science in Operational Research” la School of Maths and Engineering a Universităţii din Edinburgh
Rimona Afana, Masterand în Studii de Conflict la Universitatea din Amsterdam
Carmen Manea, Studentă la Media & Cultural Studies with Global Politics la Canterbury Christ Church University

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Scrisoare deschisă din partea unui grup de tineri români care studiază în străinătate.

Comentarii