Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
De 17 ani cântă împreună, adună diplome şi trofee naţionale, încântă săli pline de oameni, fără ca ei să poată vedea că lumea îi aplaudă, îi apreciază.
Este vorba de componenţii tarafului filialei Suceava a Asociaţiei Nevăzătorilor, care „văd” cu sufletul, iar bucuria lor cea mai mare este atunci când sunt lăsaţi să cânte pe o scenă.
Recent ei s-au întors de la Bistriţa, unde au obţinut un premiu al III-lea, la secţiunea taraf, şi tot un premiu al III-lea pentru evoluţia acordeonistului nevăzător Marcel Dafin.
Învăţătorul nevăzătorilor
Doi violonişti (Romică Iosub, Constantin Gagiu), doi acordeonişti (Marcel Dafin, Petrică Moisa), un toboşar (Nicolae Bizom) sunt componenţii tarafului nevăzătorilor suceveni.
Ei sunt îndrumaţi de instructorul/învăţător Vasile Bădeliţă, care cântă la trişcă şi fluier. Acesta ne-a povestit că a început colaborarea cu instrumentiştii nevăzători în anul 1991, la propunerea referentului cultural-sportiv Vasile Hrişcă (Filiala Suceava a Asociaţiei Nevăzătorilor).
Vasile Bădeliţă este învăţător la Centrul Şcolar Suceava. Deşi s-a născut la Rădăuţi, a copilărit la Horodnic de Jos, unde s-a născut marele instrumentist Silvestru Lungoci.
„Pe lângă faptul că a fost un interpret deosebit, a fost şi un mentor, un profesor excepţional, care a lăsat demni urmaşi. Silvestru Lungoci a fost un foarte bun culegător de folclor. Din repertoriul lui rămân nemuritoare doinele, baladele, bătrâneştile, ţărăneştile”, ne-a povestit învăţătorul nevăzătorilor.
Vasile Bădeliţă are mai multe colaborări cu ansambluri artistice din judeţ, încercând să ducă folclorul românesc mai departe.
Chiar dacă nu a studiat în mod deosebit vreun instrument popular, din anul II de liceu (Pedagogic) a început să cânte la trişcă şi fluier, instrumente de care nu s-a mai despărţit.
A fost o provocare pentru el să preia frâele tarafului nevăzătorilor, explicând: „chiar dacă aceşti oameni nu văd, au alte simţuri foarte dezvoltate şi pot fi foarte buni instrumentişti”.
Autodidacţi
Repertoriul cu care se prezintă în spectacole instrumentiştii nevăzători este exclusiv din zona Bucovinei. Cei mai mulţi dintre ei ştiu să cânte la instrumente muzicale încă din copilărie.
Taraful are în componenţă cinci instrumentişti, dar în spectacole sunt însoţiţi şi de două soliste vocale.
Sunt cunoscuţi peste tot în ţară (mai ales că, în ultimii ani, cu excepţia anului 2007, au fost pe prima poziţie la concursurile naţionale, la secţiunea tarafuri).
Deşi nu au un salariu, fac totul din plăcere, pentru muzica populară din Bucovina. Unii dintre instrumentişti, cum este Petrică Moisa, a prins dragul de a cânta la acordeon de la tatăl său.
Constantin Gagiu este un violonist foarte talentat, care a fost angajat şi a cântat peste 30 de ani în orchestra Ansamblului „Ciprian Porumbescu” Suceava.
Romică Iosub, celălalt violonist, a urmat Şcoala specială pentru nevăzători de la Târgu Frumos, după care a continuat cursurile Grupului Şcolar Special din Bucureşti. În timpul studiilor a învăţat primele acorduri la vioară.
„Văd” cu inima
Finica Popa, una dintre solistele vocale, este din Broşteni şi s-a născut oarbă. A crescut doar cu mama sa, tatăl ei decedând când ea era copil.
Dumnezeu, spune ea, i-a dat acest dar minunat, vocea, cu care poate să sensibilizeze orice inimă. Este îndrăgostită de muzica populară interpretată de Mina Pâslaru.
Cunoscând alfabetul Braille (alfabet cu semnele în relief pentru nevăzători), Finica a citit şi memorat foarte multe versuri din folclorul românesc.
A ascultat şi multe casete cu muzică populară, devenind, în timp, o elevă silitoare, care poate să transmită multă emoţie celor din jur.
Chiar dacă nu se poate descurca singură, având mereu nevoie de un însoţitor (de fiecare dată când urcă pe scenă) femeia uită de handicap şi cântă fără cusur, în aplauzele spectatorilor.
Cealaltă solistă, Elena David interpretează piese de muzică populară, dar şi romanţe.
Cele două interprete au urmat şcoli speciale pentru nevăzători, însă talentul pentru cântat este din naştere. După cum ne-au precizat, ele pot să vadă cu inima, pot să simtă emoţia celor din jur fără vedere.
Cu haine de împrumut
La fel ca toate activităţile pe care le desfăşoară nevăzătorii din Suceava (concursuri sportive, spectacole la date speciale), nici „cântările” tarafului nu sunt susţinute financiar de cineva anume, de un sponsor. Susţinerea vine doar din cotizaţia nevăzătorilor înscrişi la filiala suceveană a Asociaţiei Nevăzătorilor din România.
Chiar dacă au succes, instrumentiştii nevăzători nu au instrumente muzicale performante. Acestea aparţin filialei şi sunt destul de vechi.
Nici costume populare pentru a se prezenta pe scenă nu au. De cele mai multe ori, pentru a participa la un spectacol, nevăzătorii împrumută costume populare de la Centrul de Creaţie Suceava.
Gheorghe Baran, preşedintele Asociaţiei Nevăzătorilor Filiala Suceava, ne-a spus că „faptul că nu avem costume populare este o problemă, la fel ca şi lipsa unor sponsori, dar încercăm să ne descurcăm. Şi instrumentele muzicale sunt vechi. Cotizaţia pe an este de 70 de lei de membru, iar din aceşti bani încercăm să susţinem toate acţiunile culturale, sportive, deplasările tarafului în ţară. De cele mai multe ori, le acoperim doar cheltuielile cu transportul şi masa. Arareori le mai dăm şi ceva bănuţi după spectacol”.
Pentru că sunt instrumentişti buni, nevăzătorii din taraful sucevean pot rivaliza cu ansambluri cunoscute din ţară, dar au nevoie de sprijin financiar pentru a face performanţă.
