Gabriel MANȚĂ

Dacă faza de la golul lui Nani, al doilea în meciul Manchester-Tottenham de sâmbătă, s-ar fi petrecut în fotbalul nostru, nu ne-ar mai fi spălat şapte ape de propria noastră caterincă. Bine că s-a întâmplat la ei, în insula mare a Reginei, la inventatorii fotbalului. A fost un adevărat colaj de confuzii, îndoieli şi stupizenii. Bineînţeles, pentru că televizarea fotbalului care contează este apanajul unor exclusivişti, puţini dintre pasionaţii jocului au putut vedea meciul în direct. Pentru a înţelege contextul, să spunem că băieţii lui Sir Alex continuau mersul uşor împiedicat din acest sezon, lipsa unui lider făcându-se simţită (Rooney n-a revenit încă în iarbă). Totuşi, cu „capul” lui Vidic în urma unei faze fixe, îi conduceau la limită pe londonezi, care încep să se obişnuiască cu aerul de Liga Campionilor. Pe final de meci, gazdele suportă asaltul echipei lui Harry Redknapp, care forţează egalarea cu două vârfuri de careu. Numai că în minutul 85 se petrece scena de umor involuntar…

Jenat de un adversar, Nani se aruncă în careu cu mâna pe minge, încercând să sugereze că fusese penalty clar. Mingea totuşi ajunge în braţele portarului Gomes, arbitrul nu dă 11 metri, lumea protestează din diverse motive, unii clamează lovitura de pedeapsă, alţii cer cartonş galben pentru Nani. În cele din urmă, Gomes pune mingea jos pentru a executa ceea ce presupunea el a fi fost henţul lui Nani. Mai toţi jucătorii se retrag spre centru, mai puţin Nani, care se postează în faţa mingii pentru a întârzia degajarea. Ceva însă se întâmplă… coechipierii îi strigă ceva, unul dintre ei porneşte în sprint spre poarta adversă, Nani ezită, mai priveşte o dată înspre arbitru, Gomes simte şi el că-i ceva în neregulă şi încearcă să-l blocheze, în cele din urmă portughezul trimite în poartă. Iar centralul validează! Ce se întâmplase?! În toată nebunia, se pare că arbitrul nu fluierase nimic, nici penalty, nici henţ, preferând să lase avantaj pentru oaspeţi, care ar fi avut astfel posibilitatea de a repune mai repede mingea în joc, aceasta aflându-se în braţele lui Gomes! Numai că acesta şi-a închipuit că arbitrul a fluierat (sau poate o fi fost derutat de vreun fluierat de aiurea, că tot se poartă – apropo, barcelonezul Pinto a fost suspendat două etape!) şi a pus mingea jos ca pentru a executa lovitura liberă, iar de aici a urmat ce a urmat.

Dar, ca şi cum n-ar fi fost destul, scena de camera ascunsă continuă… În timp ce validează golul, centralul este atenţionat în disperare, de londonezi, că asistentul ţine steagul sus, ostentativ. Se îndreaptă către el, îl ascultă, îi explică şi validează iarăşi. Tuşierul crezuse şi el că se fluierase henţ! Morala: fluieratul ilicit pe terenul de fotbal ar trebui asimilat fluieratului în biserică…