Wimbledonul s-a întors în timp!

A început și campionatul nostru cel de toate etapele, dar îl mai lăsăm la dospit, că punctele pierdute acum și cam toată toamna sunt planificate să se recupereze la anul și la… înjumătățire!
Așa că mai zăbovim un pic la această ediție de pomină a turneului de la Wimbledon, încă în teoretică desfășurare, căci marea finală masculină dintre Sinner și Alcaraz nu avea cum să fie cuprinsă în această ediție. Dar am văzut confirmarea părerii generale în semifinalele masculine. Sinner l-a executat iar (scuze dacă pare prea dur termenul, însă asta e realitatea) pe Djokovic, tot în minimum de seturi, dar prima dată pe iarbă, adică suprafața pe care toată lumea și sârbul însuși considerau că sunt șansele cele mai bune pentru Slam-ul #25. Iar dacă așa au arătat cele mai bune… vă imaginați ce va însemna uzura de pe hardul american, acolo unde punctele sunt mai lungi și există mai mulți băieți care fac mingea pătrată când o lovesc. Dar Djokovic a ținut să-l contrazică pe McEnroe, care spusese că nu-l vede revenind la Wimbledon, declarând că mai vrea să joace cel puțin la încă o ediție. Astfel că probabil îl vom vedea și la vârsta aia rotundă care începe cu 4. Una peste alta, e mai bine așa, astfel încât cei din Big3 să rămână fiecare cu turneul lui de GS, plus US Open pe care nu l-a dominat nimeni (Djokovic are 4, Federer 5, la egalitate cu alți doi jucători, dar înainte de era Open mai sunt alți doi cu câte 7).
Istorie s-a scris la feminin, dar și la dublu masculin, unde un dublu britanic, Cash/Glasspool, a câștigat titlul acasă la o distanță de aproape 90 de ani de când nu mai reușiseră așa ceva niște sportivi din insulă. Din interbelic! Ei bine, scorul din finala feminină (12-0!!!) a mers și mai departe în timp, înainte de primul război mondial, când doamnele jucau în rochii până la pământ, ceva ce semăna vag cu tenisul de azi! Cine putea să fie protagonista unei astfel de isprăvi, dacă nu colecționara Swiatek, care îi administrase o ”lăptăreasă” și lui Bencic în semifinală?! De partea cealaltă a prăpastiei, din păcate pentru ea, s-a aflat Anisimova, cea care jucase realmente impresionant în semifinală, reușind să o elimine pe lidera mondială și favorita #1, Sabalenka. Blocajul ei a fost groaznic de privit, dar publicul a fost empatic, a încurajat-o permanent și a aplaudat-o la final. Discursul de la final ne-a arătat o fragilitate din afara sportului, însă odată consumate aceste sentimente negative, data viitoare va fi bine.