Viețile Sfinților Apostoli Petru și Pavel (I)

Apostolul Petru a fost pescar în Betsaida. Înainte să-l cunoască pe Iisus, purta numele de Simon. Era fratele lui Andrei, „cel dintâi chemat“ la slujirea credinței. Pe vremea când se numea Simon, Sfântul Apostol Petru era pescar. Împreună cu fratele său Andrei își câștigau cele de lipsă pentru trai pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: „Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni“ (Matei 4,19). Era într-o dimineață. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un pește. La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja și, spre uimirea lor, mreaja se umplu de pește încât abia au putut s-o tragă la mal. După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus și îl urmară. Au lăsat uneltele, familia, rudele și au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăției lui Dumnezeu și de a împărtăși harul divin. Vreme de trei ani, Petru l-a însoțit pe Iisus pretutindeni: în Galileea, la Ierusalim, pe Tabor, fiind martor direct al cuvintelor și faptelor Mântuitorului. Petru se leapădă de trei ori de Iisus, dar prin căință își recapătă, după Învierea Mântuitorului, vrednicia de a fi Apostol. Hristos nu numai că îl iartă și reintegrează în apostolat, ci îi și încredințează misiunea de a întemeia biserica sa. În această calitate propovăduiește Evanghelia, ajungând până la Roma și întărindu-i în credință pe primii creștini. Scrie cele două Epistole care îi poartă numele în Noul Testament. În anul 67, sub împăratul Nero, este răstignit cu capul în jos și moare ca un mucenic.
Originea numelui Petru
Petru (nume corespunzând gr. pétros și aram. kepha, cu înțelesul de „piatră, stâncă“) se lămurește prin Evanghelie: „Iisus, privind la el (la Simon, fratele lui Andrei), i-a zis: Tu ești Simon, fiul Iona; tu te vei numi Chifa (Chefa) (ce se tâlcuiește: Petru)“ (Ioan 1, 42). „Și Eu îți zic ție că tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile iadului nu o vor birui“ (Matei 16, 18). Moștenit din latina populară în forma Chetru (Sânchetru, de la Sanctus Petrus), numele a fost reintrodus ulterior pe filiera greco-slavă, formele lui românești cele mai răspândite fiind Petru, Pătru și Petre (diminutive: Petruț, Pătruț, Petruș, Pătruș, Petrică, Petrișor etc.), cu femininul Petra (diminutive: Petruța, Pătruța, Petrica ș.a.). Numele mic Petru stă la originea multor nume de familie (dintre care unele au fost inițial tot nume de botez: Petrea, Petrache, Pătrașcu etc.). Petroniu și Petronela (nume rare la noi, cu caracter neologic și livresc) n-au legătura etimologică cu numele grecesc al apostolului, ci provin din vechiul nume latin Petronius (de la petro, „berbec“).
Apostolul Pavel
Celălalt Apostol, Pavel, a fost un om învățat, rabin. Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul („cel dorit“) și era iudeu de origine din orașul Tarș, capitala provinciei Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat „legea“, adică Scriptura Vechiului Testament, în școala învățatului Gamaliel, spre a deveni „rabi“. Într-adevăr, a devenit un cunoscător și apărător al „legii“ și tradițiilor iudaice, aparținând sectei fariseilor. În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan; el păzea hainele ucigașilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creștinilor. În zelul lui anticreștin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creștini și a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecați și condamnați la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credința cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit și i-a luat vederea; el a căzut cu fața la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: „Saule, Saule, de ce mă prigonești?“. El a zis: „Cine ești Doamne?“. Același glas i-a răspuns: „Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești“. Tremurând și plin de groază, Saul a întrebat: „Doamne ce voiești să fac?“. Domnul i-a zis: „Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci“ (Faptele Apostolilor 9, 1-6). Însoțitorii l-au dus în Damasc, unde a primit botezul de la preotul Anania. Devine un zelos propovăduitor al credinței în Hristos. Face drumuri lungi și obositoare, este întemnițat și bătut. Din Epistolele sale s-au păstrat paisprezece. Moare și el ca mucenic: i se taie capul cu sabia în ziua răstignirii lui Petru. (M. Ex.)