Vecernia și Utrenia ne pregătesc pentru Sfânta Liturghie

Constatăm în ceea ce-i privește pe credincioșii noștri că aceștia nu participă la Vecernie și la Utrenie în același număr mare în care participă la slujba Sfintei Liturghii. Bineînțeles că Sfânta Liturghie este centrul cultului creștin, toate celelalte slujbe fiind structurate în jurul ei. Aceasta nu înseamnă însă că ele pot fi desconsiderate sau că pot fi prețuite mai puțin decât Sfânta Liturghie.
Dacă observăm faptul că atât Vecernia, cât și Utrenia sunt organizate în jurul Sfintei Liturghii, atunci va trebui, desigur, să înțelegem că aceste slujbe ne pregătesc pentru Sfânta Liturghie. Participând la Vecernie în seara precedentă săvârșirii Sfintei Liturghii, iar dimineața, înaintea Liturghiei la slujba Utreniei, ne-am încadra într-un urcuș duhovnicesc care ar culmina în împărtășirea cu Hristos la Sfânta Liturghie. Am înțelege astfel faptul că Vecernia și Utrenia sunt treptele pe care obligatoriu ar trebui să le parcurgem pentru a ne putea împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului.
Din păcate, noi am pierdut astăzi foarte mult din vedere faptul că finalitatea săvârșirii Sfintei Liturghii este împărtășirea credincioșilor și că numai prin împărtășirea și a credincioșilor cu Trupul și Sângele Domnului Liturghia își atinge în chip deplin scopul pentru care este săvârșită.
În sensul acesta, Vecernia și Utrenia, alături de postul și de Spovedania care sunt obligatorii pentru împărtășirea cu Sfintele Taine, ar deveni modul concret al pregătirii noastre pentru cuminecarea cu Hristos. De altfel, dintre povățuirile din Liturghier care se referă la pregătirea pentru Sfânta Liturghie, una recomandă participarea la cele șapte Laude, sau măcar la Vecernie și la Utrenie.
Dacă noi am înțelege că rostul Sfintei Liturghii este împărtășirea noastră de Hristos prin Sfintele Taine și că Vecernia și Utrenia fac parte din rânduiala pregătirii pentru această împărtășire, atunci nu ne-am putea îngădui niciodată, având în vedere Liturghia de a doua zi, să lipsim de la Vecernia din seara zilei de dinainte, iar dimineața, am înțelege că pentru a ne putea apropia de potirul euharistic într-o stare de pregătire duhovnicească, ar trebui să ne silim să ajungem și la slujba Utreniei.
Vecernia și Utrenia n-ar mai constitui astfel slujbe izolate, la care se poate, în mod facultativ, participa sau lipsi, după socotința fiecăruia, nici nu ne-am raporta la participarea la ele ca la obligații religioase imperative, ci am simți ca un imbold lăuntric bucuria participării la aceste slujbe, ca o pregătire a noastră pentru întâlnirea deplină cu Hristos, în împărtășirea din cadrul Sfintei Liturghii.
În modul acesta de înțelegere a rostului celor două slujbe, bisericile noastre ar trebui să fie la Vecernii seara, și la Utrenii dimineața, la fel de pline ca și la slujba Dumnezeiștii Liturghii.
(pr. lect. dr. Lucian FARCAȘIU, sursa: www.ziarulumina.ro )