Cadrele didactice de la Școala Gimnazială Zamostea au organizat, cu prilejul Zilei Naționale, o șezătoare, momentul fiind recreat în incinta Căminului Cultural Zamostea.
Activitatea a reunit elevi, profesori și părinți, de la școala menționată, pe temeiul că „Școala este cea care trebuie să conștientizeze necesitatea perpetuării obiceiurilor și tradițiilor, să trezească în elevi mândria de a fi român, să-i facă pe elevi să dorească să fie continuatori și păstrători ai tezaurului minunat numit folclor”.
Potrivit organizatorilor, timp de o oră, copiii au participat la o șezătoare, așa cum se întâmpla în vremurile de demult, fiecare având un rol bine stabilit. Îmbrăcați în straie populare, micuții zamosteni au cântat, au tors lână și au spus glume, ghicitori și poezii, dar cel mai important au recreat atmosfera unei șezători tradiționale românești.
„Astfel, participanții au depănat scule pe vârtelnițe, fetele cu furcile în brâu au tors fuiorul, altele au împletit sau croșetat. Magia momentului a fost dată și de decorul popular în care s-a desfășurat activitatea, cu lădițe împodobite în straie țărănești și covoare autentice românești. Cu această ocazie, am adus războiul de țesut și urzitorul de la doamna Coca Murariu. Este o plăcere să stai lângă dumneaei, iar în timp ce monta acest război de țesut, ne povestea despre viața satului de demult: «Erau șezători în jurul războiului de țesut. Ne adunam femeile și lucram până târziu în noapte. Unele torceau, altele croșetau, se țesea, dar ne aduceam aminte de istoria satului»”, au transmis organizatorii.
Totodată, Ioana-Maria Cojocariu, profesor de istorie, a menționat că „rolul cadrului didactic, indiferent de nivelul de învățământ la care predă, este și acela de a-i face pe copii să învețe să prețuiască și să respecte obiceiurile și tradițiile țării în care s-au născut. De asemenea, trebuie să contribuie la păstrarea acestor comori inestimabile ce definesc un popor, făcându-l unic și nemuritor, în ciuda scurgerii timpului. O frumoasă tradiție păstrată cu sfințenie de bătrânii satului, pe care o scot la iveală din lada de zestre mai ales în serile lungi de iarnă este șezătoarea, ce încă nu și-a pierdut identitatea în mediul rural. Școala este locul în care elevii învață și să iubească, să trăiască și să îi respecte pe cei ce le sunt mentori, dar și cultura și progresul”.
