Șarpele era mai viclean decât orice animal sălbatic pe care îl făcuse Dumnezeu. El i-a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: <Să nu mâncați din toți pomii din grădină>?” Femeia a răspuns șarpelui: „Din rodul pomilor din grădină putem mânca, dar din rodul pomului care este în mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: <Să nu mâncați din el și nici să nu vă atingeți de el, ca să nu muriți!>” Șarpele a zis femeii: „Hotărât că nu veți muri! Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.” Femeia a văzut că mărul era bun de mâncat și că era o plăcere pentru ochi. A luat din rodul lui și a mâncat. Apoi a dat și soțului ei, care era cu ea, și el a mâncat. (Geneza, Vechiul Testament)
Șarpele. ”Prinț al absurdului, învață-mi dragostea / Să te ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc, întrucât / Nu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță. / Răsplată a culorilor tale, blând șarpe / Sub acoperișul pădurii și-n fiece casă. / Prin legătura ce unește lumina cu spaima / Te prefaci că fugi, o, șarpe misterios!” (Rene Char)
Închide frigiderul! ”- Închide frigiderul! – îți zic. – Ești nebun? – răspunzi; de unde frigider, pe malul mării?! – Închide frigiderul! – te rog. – Frigider în creierul munților? – te miri. Delirezi!… – Închide frigiderul! – te somez. – Acum are, în fine, logică rugămintea ta! – clarifici: suntem, în fine, într-o cameră. Numai că ușa frigiderului e închisă. – Atunci, scoate-ți inima din el, iubito… măcar… pentru o seară…” (Bogdan Ulmu). ⃰ Doi bărbați se plimbă prin deșert. Deodată, unul dintre ei este mușcat de penis de un șarpe. Panicat, prietenul său sună un doctor: „Prietenul meu a fost mușcat de un șarpe! Ce pot face ca să-l salvez?” „Trebuie să-i sugi rana, ca să oprim răspândirea veninului.” Prietenul închide, iar bărbatul rănit îl întreabă: „Deci, ce ți-a a spus?” „Că o să mori…”
Șerpii din România. Adesea huliți, călcați de mașini, loviți de sapă, băgați în sticle de ciobani, braconați pentru plăcerea colecționarilor de reptile sau zidiți de vii în tencuiala caselor, șerpii României au o reputație la fel de nemeritată pe cât sunt de variați și fascinanți pentru cei ce iubesc natura și biodiversitatea. Avem zece specii de șerpi în România și vi le prezint în continuare.
Șarpele de casă (Natrix natrix). Șarpele de casă este cel mai răspândit șarpe european și implicit și din România. Acest șarpe este un vânător acvatic, ce se hrănește preponderent cu broaște și alte animale mici. Nu este veninos și nici agresiv și știe să „facă pe mortul” (fenomenul se numește tanatoză).
Șarpele de apă (Natrix tessellata). Șarpele de apa este un înotător excelent (natrix în limba latină înseamnă înotător) și se hrănește cu pești și alte animale acvatice mici, pe care le vânează prin imersie, putând sta destul de mult timp sub apă. Nu poate înghiți hrana în apa, de aceea este ușor de văzut pe malul bălților când se hrănește. Șarpele de apă poate fi văzut în zonele umede din aproape toată țara, dar cu predilecție în lunca și Delta Dunării, precum și de-a lungul afluenților săi principali.
Șarpele de alun (Coronella austriaca). Șarpele de alun este o specie neveninoasă, putând fi întâlnit în majoritatea zonelor țării, cu precădere în zonele împădurite. Este un șarpe specializat în consumul altor reptile, chiar și șerpi, atacând și mâncând inclusiv vipere. Șarpele de alun este imun la veninul tuturor speciilor de vipere cu care împarte habitatul. Adesea are un V desenat pe cap, motiv pentru care este confundat cu viperele.
Șarpele lui Esculap (Zamenis longissimus). Șarpele lui Esculap, numit și șarpele păsăresc, este o specie arboricolă de talie mare, specializat în vânarea păsărilor. Consumă și ouă, dar și șopârle și mamifere mici (rozătoare, lilieci etc.). Este întâlnit în tot arcul carpatic, dar și în alte zone împădurite din vestul sau sudul țării, inclusiv în Dobrogea. Este o specie neveninoasă și la fel ca speciile de natrix poate face tanatoză (pretinde că este mort) pentru a scăpa de prădători. Șarpele lui Esculap este un excelent cățărător, putând fi găsit ocazional și în arbori și arbuști, în căutare de pradă.
Citate, proverbe. Astăzi există mai multă camaraderie între șerpi decât între oameni. Animalele sălbatice îi cruță pe semenii lor, oamenii, nu. (Juvenal) . ⃰ Șarpele își leapădă pielea, nu firea. (Proverb persan) ⃰ O urăsc! Aș plăti niște șerpi ca să o muște. (Chuck Palahniuk) ⃰ Șerpii sunt uneori percepuți ca fiind răi, dar sunt percepuți și ca medicamente. Dacă te uiți la o ambulanță, sunt cei doi șerpi pe lateralul ambulanței. Caduceul, sau toiagul lui Hermes, sunt cei doi șerpi care se apropie de el, ceea ce înseamnă că veninul poate fi și vindecător. (Nicolas Cage). ⃰ Dacă o pisică este mușcată de un șarpe, ea se va teme chiar și de o frânghie. (Proverb arab) ⃰ Adevărul este drept ca o săgeată, în timp ce minciunile se tot răsucesc ca un șarpe. (Suzy Kassem)
Căsătorie. Voința speciei este mai puternică decât cea a individului, încât îl face pe îndrăgostit să închidă ochii la toate acele însușiri care îi sunt respingătoare, încât trece cu vederea totul, încât reneagă totul, se leagă pentru totdeauna de obiectul pasiunii sale. Și atât de complet îl orbește acea iluzie, care, de îndată ce voința speciei este satisfăcută, dispare, lăsând în urmă un tovarăș de viață odios. Numai prin aceasta se poate explica faptul că vedem adesea bărbați foarte raționali, uniți cu vipere și vrăjitoare de soții și nu putem înțelege cum au putut face ei o astfel de alegere. (Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, 1819). ⃰
Atinge-i portofelul și omul se transformă într-o viperă. (Anacleto Verrecchia , Diario del Gran Paradiso, 1997). ⃰ Ura dintre rude este ca mușcătura unei vipere: rana este incurabilă. (Anonim)
Șarpele casei. ”Nod din adâncuri, / Șarpe al casei, / Lapte ca spuma / Ia-mi-l din blid. / Lapte muls noaptea / Pe luna nouă, / Miere de-albine / Scoasă din stup. / Lasă poiana, / Umbra pădurii: / Casa te-așteaptă / Șarpe bătrân. / Casa trosnește / Din temelie: / Vatra te cheamă, / Șarpe bătrân. / Noaptea de friguri / Pruncul bolește; / Galben te strigă / Șarpe bătrân. / Boii pe brazdă, / Oile-n țarcuri / Pier de-a-n picioare, / Șarpe bătrân. / Vraja de babă, / Ruga de preot / Leacuri și ierburi / Nu pot nimic. / Lasă pădurea, / Lasă poiana / Șarpe al casei / Vino la cuib.” (Ion Pillat)
Numere. – Domnișoară, ce înțelegi prin sintagma ”număr complex”, întreabă proful de matematică? Eleva stă un pic și cugetă profund, apoi răspunde, chicotind ușor (dar foarte ușor… abia imperceptibil), îmbujorată: – Păi… tacâmul complet, domnule profesor! Știma casei. ”Sfânt șarpe dat în dar / alb, zidului meu statornic, / lui inimă ești și ornic. / Sfânt șarpe alb de var / rob zidului meu și vornic, / fii, rogu-te, bun și volnic. / Desprinde-te azi din var / cu pielea ta cea albă, / cu solzi de-argint curat, / ca și o scumpă salbă, / din bani de-argint curat! / Arată-te iar și iar, / să te vedem pe pietre, / și prin iarbă pân-la brâu, / cum șerpui printre pietre, / și prin iarbă ca un râu! / Șarpele casei drag, / fără de venin, / iată-ni-l azi în prag, / falnic și senin. / Laptele dintr-un ol / alb, de smalț, adus, / l-a sorbit domol, / cam pe la apus. / Șarpele casei vechi, / fără de venin, / în prelung priveghi, / falnic și senin. / Laptele de la oi, / în blid alb adus, / l-a sorbit cu noi, / cam pe la apus.” (Text: Șerban Foarță / Andrei Ujică, muzica: Trupa Phoenix)
