Ridicolul și absurdul ne pândesc din toate cotloanele. D-apoi în politică! Duminică noaptea am urmărit interminabilul excurs al lui Călin Georgescu la televiziunea fostă a casei. Impresia finală: si tacuisses, filosofus mancisses! – dacă tăcea, filosof rămânea! Banalități rostogolite apăsat și cu morgă, să pară fiecare literă bătută în cuiele adevărului adevărat, toate lipsite de răspunsul la dificila întrebare o fi bine ce spui, dar trebuie făcut cum? Nu-i român care nu și-ar dori o țară ca o floare, toate bogățiile nației acasă, sistem sanitar impecabil, învățământ aidoma, corectitudine în afaceri, curăție în Parlament (curățirea ar urma de la sine), lefuri și pensii onorabile, sport copleșit de medalii mondiale (rog continuați dvs., lista-i cvasinesfârșită). Nu-i deloc greu să înșiri hibe românești, nici rău că, deși-s răs-răscunoscute, le faci încă o dată publice, dar se bate darabana degeaba, regimentul e de mult pe altă uliță.
Face bine la adepții suveraniștilor: dom′le, că bine le zice!, numai că goliciunea fanfaronadei iese repede la suprafață. Nu mai merge cu jupuiri în piețe publice, naționalizări, pușcării și lagăre ca pe vremea lui Torquemada ori a lui Dej, toate-s azi infinit mai complicate, între altele, după cum se arată prepusurile, ar trebui să renunțăm la Uniunea Europeană, bașca să azvârlim la coș înseși temeiurile democrației. De departe se vede că, dincolo de absurdul întregului demers ridicol simplificat, infinit mai scumpă ar fi, și moral, și material, ața decât fața.
Moderatoarea Ancuța și-a primit exact ceea ce merita din partea lui Georgescu: omul căruia îi sprijinise fanatic aberațiile a declarat-o… trădătoare! Ancuța mai încerca timid, din când în când, o vagă și umilă ripostă. Îi era tăiată imediat: „opriți-vă, sunteți în eroare!” Nu s-a precizat niciodată care-i eroarea – nici nu-i nevoie, dacă gurul Georgescu a spus dixit!, ajunge! Motivul reproșului: Alexandreasca l-a adus într-o emisiune pe Veștea, cum, de altfel, a procedat, fără excepție, cu toți principalii competitori ai momentului.
N-am crezut că va trebui vreodată să iau apărarea celei care ani în șir s-a dovedit adevărat reper al adevărului trunchiat și răstălmăcit, invitațiile ei diverse în platoul „Realității” fiind în primul rând menite să-i confere o geană de obiectivitate – dar în cazul de față se cuvine s-o fac. Reproșul aducerii cutărui personaj la microfonul postului i-ar fi permis moderatoarei să-i întoarcă lui Georgescu acuza lui preferată: „sunteți în eroare!” Total timidă în încercarea nefericită de a rumeni omleta fără să spargă ouă, Ancuța s-a complăcut în nefericita postură a elevului golănește mustrat de un Marius Chicoș Rostogan ce vede democrația ca o linie oablă și oablă pe care o poți răsuci cum ți-e voia și-o cere momentul.
În ochii unui public cât de cât avizat, amândoi competitorii s-au compromis jalnic și iremediabil. Georgescu a continuat, ca totdeauna, cu marota poporul, considerat un soi de entitate personală. Fals din plecare: la urma urmei, și pe Nicușor tot poporul ăsta la ales! Și cei care l-au votat, și restul alegătorilor, alcătuiesc poporul român. Dicționarul stabilește ferm: „popor – majoritatea locuitorilor populației unei țări, cetățenii unui stat”. Mai sunt și alte câteva definiții, dar asta-i cea esențială. „Popor” este integritatea tuturor românilor, indiferent de credințele politice. Cine și cum îți dă îndreptățirea să pretinzi drept „popor” doar fracțiunea, mică, mare, cum o fi (o stabilesc alegerile, nu sondajele) ce-ți este la un moment dat prielnică? Absurd și imoral!
„Așa vrea poporul!” afirmă pe cât de ritos, pe atât de ilegitim Georgescu. Iaca, eu, nepotul meu Costache, parte din rubedeniile de la Comănești și o amică din Crevedia vedem altfel. De unde știm câți alții precum și ei gândesc la fel? Vorba lui Georgescu, ai fost acolo, ai văzut tu? Nu poți pretinde, asumându-ți ilegitim o fracțiune drept realitate unică și deplină, declarând-o popor român. Este profund necinstit și imoral să ignori restul românilor, câtă vreme entitatea popor a fost și rămâne unică și indivizibilă. Poți discuta despre „guvernul meu”, fiind vorba de o construcție parlamentară pasageră, dar poporul nu-l poți confisca pentru a declara partea întreg, oricare ar fi proporționalitatea prezumată. Orice astfel de fracționare politică devine profund ilegală și de neacceptat.
Poporul este o comunitate umană unită prin istorie, limbă, cultură, civilizație și teritoriu. De când și prin politică? Că doar asta este când consideri „popor” doar pe adepții tăi! Restul românilor ce sunt, naționalitate conlocuitoare? Iată, cum se văd, specii ale absurdului! La Georgescu nu trebuie să le cauţi cu lumânarea; este destul să dai la o parte un colţ al perdeluţei cu floricele care-i ascunde pseudorespectabilitatea de carton presat boit cu sloganuri de împrumut!
