Alaltăieri, Campionatul Mondial de Fotbal a luat sfârșit pentru mine, odată cu înfrângerea pe deplin rușinoasă a Braziliei, favorita mea dintotdeauna, în fața Norvegiei. Ciudățenia e cu atât mai mare cu cât Brazilia, în principiu practicanta celui mai spumos, mai efervescent fotbal, a jucat doar încâlcit, fără pic de imaginație, aș zice că aproape ca niște… norvegieni! Analiza specialiștilor de prin studiouri, după meci, a reliefat o realitate pe care n-aș fi putut-o bănui nici sub amenințare cu arma înainte de declanșarea coșmarului: la sfârșitul primei reprize, Norvegia avusese posesia mingii în proporție de 67%! Asta, în condițiile în care Vinicius era valid și prezent. Dacă adăugăm și prezența pe bancă a unuia din cei mai buni antrenori din lume, Carlo Ancelotti, adus acum vreun an la comenzi tocmai în ideea recuceririi titlului suprem (la care Brazilia are dreptul veșnic), întâmplarea de alaltăieri devine inexplicabilă.
Este, probabil, problema de atitudine caracteristică națiilor supradotate în anume domenii (iar în fotbal lucrul este cu atât mai evident), și mai ales a celor cu origini latine, în timp ce nordicii europeni au în gene doar seriozitate, muncă și alergătură. Se poate specula la infinit asupra greșelilor colective sau individuale, a tacticii jocului pe contraatac care parcă nu li se potrivește năvalnicilor brazilieni, dar mai ales a prezenței în lot și pe teren a unor monumente precum Neymar, de pe care însă a început să cam cadă tencuiala… Chestia asta e valabilă la mai toate echipele dotate și cu câte o legendă (încă) vie: Croația (Modric), Anglia (Kane), Portugalia (Ronaldo), pe care niciun antrenor nu s-ar risca să nu o introducă, dar care adesea este o frână evidentă a jocului colectiv.
Brazilia a plecat încă o dată mai devreme decât se cuvenea, iar asta în principiu diminuează speranța de a vedea spectacol în rundele următoare, rămânându-ne să îl așteptăm din partea Franței sau Argentinei, eventual și Spaniei. Oricum, pentru mine, înfrângerea Braziliei nu are niciun pic de logică. Îmi rămâne consolarea că nu mai am pentru ce mă consuma în partea finală a competiției!
