Sper ca întrebarea din titlu să nu genereze valuri de lozinci patriotarde din partea „suveraniștilor” sau a populiștilor din oricare partid, ci, de preferat, o analiză a sentimentelor celor din județ (și a celor mulți originari din Suceava care domiciliază prin alte zone!) față de locurile natale, locuitori, cultura locului etc., cu bune și rele. Cunoscând și analizând critic realitățile locale, ne putem exprima și justifica mândria de a fi sucevean. Un patriotism local echilibrat, motivat și argumentat logic, este în permanență apreciat și respectat, însă dacă „sare calul” există pericolul alunecării în ridicol. Ca regulă, ridicolul se extinde asupra tuturor și afectează imaginea județului!
Este o obligație să fim mândri de calitatea noastră de suceveni? Nu, dar este de dorit ca să nu blamăm întreaga populație locală în momentele în care conducerile vremelnice fac prostii sau se dovedesc necinstite (fenomen supărător de des!), deși cetățenii, prin votul lor, le-au propulsat în funcții (au „vina” neinformării, des întâlnită în România!!). Ne folosește mândria de a fi sucevean (bucovineni NU sunt toți locuitorii județului!)? Da, în parte, și nu doar pentru a ne „ridica” peste ceilalți moldoveni, cum mulți concetățeni (în special cei din Bucovina istorică) o fac. Avem un specific zonal care este cunoscut și apreciat la nivel național și care ne individualizează clar!
O întrebare mai „sensibilă”, care se pune legată de mândria de a fi sucevean, se referă la sinceritatea ei. Se afirmă mai des, în contact cu cetățenii altor județe percepute mai puțin dezvoltate economic sau cultural-educativ, și nu prea în fața celor din județele mai prospere. În concluzie, este bine să fim mândri de Suceava, la modul general! Și să vedem motivele!
Motivele unei mândrii justificate le regăsim în darurile naturii (peisaje, păduri, relief variat etc.), în activitatea cetățenilor (aspectul locuințelor și al localităților, mai ales în zona rurală), tradițiile sub toate aspectele, istoria județului, monumentele de artă și un plus de atractivitate în cazul mănăstirilor medievale, dar și a personalităților naționale sau mondiale care s-au născut aici. Ne situăm, fără îndoială, în prima jumătate a județelor țării, sub toate aspectele!
Să vedem care sunt aspectele locale care NU ne fac să ne exprimăm mândria când vorbim de județ. În primul rând, veniturile locuitorilor de la noi sunt mult sub media națională și, implicit, și nivelul de trai este afectat. Efectul se vede în exodul tinerilor „afară”, într-o proporție foarte ridicată (sub acest aspect suntem în frunte!). Resursele județului NU sunt valorificate corespunzător prin prelucrare-industrializare (minerale, lemn, producția vegetală sau zootehnică etc.) și putem să spunem că am ajuns un furnizor de materii prime sau o „colonie”, dacă vreți! Promovarea (turistică, culturală, dar mai ales pentru atragerea investițiilor) este neprofesionistă, se face în „salturi” (când ne amintim de târguri internaționale!) și NU are “agresivitatea” celor care au succes. Și mai sunt multe aspecte care ne nemulțumesc!
Patriotismul local este, în bună parte, determinat de manifestările cetățenilor, dintre care se detașează politicienii, „reprezentanții legali” ai poporului (inclusiv ai celor care nu s-au prezentat la vot). Ne mândrim cu politicienii? Prea rar, din păcate! Ne simțim mândri de suceveni, în general? Prea puțin, deși majoritatea o merită! Suntem foarte mândri de sportivii medaliați, elevii olimpici sau studenții acceptați la marile universități. Dar îi „uităm” revoltător de repede!
Care va fi motivația mândriei în viitor? Rămânem la fel sau evoluăm în ritmul dezvoltărilor tehnologice, al schimbărilor în societate sau după cum ne „dictează” rețelele sociale și „păpușarii” din umbră? Ne vom mândri la comandă? Oribilă perspectivă! Până atunci sunt mândru de județul meu, chiar dacă…!
