„Noi te vrem sfânt!“

A vorbi despre sfințenie în lumea în care trăim e un lucru dificil. Și asta pentru că întâlnim atât de rar oameni pe care i-am putea numi sfinți. Totuși, porunca dumnezeiască pe care o găsim în Vechiul Testament la Cartea Leviticului capitolul 11, 44, repetată de Sfântul Apostol Petru în prima sa epistolă, ne spune: „Fiți sfinți, căci Eu, Domnul, sunt sfânt“.
Sfinții, susținea într-o conferință părintele Rafail Noica, nu sunt niște oameni care s-au urcat pe piedestale înalte de unde scrutează intangibili orizonturile divine. Nu, ei pur și simplu sunt făpturile unde Duhul Sfânt Și-a găsit loc de odihnă, iar adierea harului sălășluit în ei înmiresmează viețile tuturor celor care intră în legătură cu aceștia.
Cine sunt oamenii cărora li se pretinde, și pe bună dreptate, o viață sfântă? Slujitorii Bisericii. Iar ei nu trebuie să uite asta niciodată. Povestea scurtă de azi exprimă chiar acest lucru. Nimeni nu poate abdica de la sfințenie, fie că e om simplu sau slujitor al altarului. Pentru că altfel și-ar rata vocația.
Un părinte tânăr este numit la o parohie de țară și pornește cu mult entuziasm prin sat să îi cunoască pe credincioși. La un moment dat se întâlnește cu o bătrână care îi cere binecuvântare. Bătrâna, după ce primește binecuvântare, îi sărută mâna preotului tânăr, iar acesta își retrage sfios mâna spunând:
– Mamă, nu este nevoie, că nu sunt vreun sfânt!
Bătrâna îi răspunde:
– Nu oi fi tu sfânt, dar noi așa te vrem!
(Augustin Păunoiu) – ZIARUL LUMINA