Fluxul memoriei (V)

Suceava din perioada comunistă, cu străzile și obiceiurile ei.
Să mă reîntorc totuși la acea decadă a comunismului liberalizat, între aproximativ 1964-1974. În primul rând, cum spunea Marx, conștiința trece prin stomac. Salariile erau mici, dar era o abundență de produse alimentare de calitate superioară celor de astăzi. La toate sortimentele. Pâinea era albă, intermediară și neagră, dar de bună calitate. Toate produsele din carne erau garantate din punct de vedere sanitar, salamurile cu mărci moștenite încă din capitalism erau de asemenea de calitate excepțională. Despre prăjituri am mai vorbit. Conservele, celebrele conserve de pește erau excelente. Mâncam la Botoșani doar conserve de heringi în ulei importate din Portugalia. Zahăr, făină, griș, unt, brânză, smântână la cutie, toate de cea mai bună calitate. Brânza cu smântâna la cutie se mânca în localuri speciale. Laptele pasteurizat se putea consuma nefiert. Erau și cafea și băuturi străine și țigări. Se tipăreau marile cărți ale literaturii universale, se vindeau până și reviste de „centru-dreapta“ din Franța, precum „Le Monde“. Televiziunea avea miercurea seara vestita emisiune „Telecinemateca“ unde rulau toate marile filme din lume, pe cicluri: mari regizori, mari actori, mari scenariști. Se puteau cumpăra verighete din aur, ca și stilouri chinezești cu penițe din aur, dar și ceasuri din Elveția. Muzica ușoară italiană și franceză erau pe primul plan. Încet-încet au pătruns și Beatles-ii și Elvis Presley. S-a început însă cu Sara Montiel, Remo Germani, Aznavour, Dalida. Cele două cinematografe ale Sucevei erau permanent pline. Chiar și în Burdujeni și Ițcani era la fel. Când a fost ales Ceaușescu prim-secretar al CC cred că toată lumea s-a bucurat. Chiar vorbeam noi, tinerii, că e inginer de profesie, mă rog, un alt tip de activist. Din păcate, Ceaușescu era sub nivelul intelectual al tuturor membrilor CC al partidului. Mulți încercau să-i justifice greșelile din exprimare prin faptul că ar fi avur o defecțiune la laringe din închisoare. În fine, era o conducere oarecum colectivă. Totul, deci, părea oarecum acceptabil. Până și activiștii păreau mai stilați, chiar dacă tovarășul Bobu era dur, și era bine să fie așa. Și totuși ceva lipsea: libertatea. Nu de exprimare, de asociere etc., care erau consfințite în constituție formal, nu așa ceva voiau unii oameni, ci doar libertatea de plecare din țară. Între 1965-1970 două grupuri de excursioniști în Turcia au rămas acolo. Erau în general tineri profesori, doctori, ingineri, tehnicieni, chiar și unii muncitori. Prin Jugoslavia au trecut mulți români, chiar unii tineri suceveni, ajungând într-un lagăr din Austria, apoi în SUA și Canada. Lagărul comunist era închis ermetic și excursiile în țările capitaliste s-au anulat definitiv. Cele două grupuri de turiști rămase în Turcia au animat mult timp discuțiile din Suceava între oamenii care visau încă un fel de comunism mai special. Mai ales că sovietizarea sau rusificarea a fost înlăturată încet-încet încă din 1962. Mai târziu circula o expresie a „folclorului“ din oraș: PCR = „partidul comunist, rămân“, pe care o spuneau cei ce ajungeau și rămâneau în Occident. Mai târziu glumeam cu unii colegi: ce s-ar întâmpla dacă Ceaușescu ar rămâne în Occident și ar cere azil politic? Au trecut mai mulți ani și în 1978 a fugit în Occident generalul Pacepa. Ce mai știre bombă, ale cărei reverberații se mai simt și astăzi. Ceaușescu putea rămâne în Iran în zilele de 16-17-18 decembrie. Dar n-a înțeles gravitatea situației. În fond, un dictator realmente inteligent precum Mussollini a sfârșit la fel. Majoritatea dictatorilor sau tiranilor ajung în final cazuri clinice.