La Muzeul de Istorie Suceava, Sala POD, s-a deschis joi, 2 iulie 2026, o expoziție dedicată patrimoniului textil al României și Japoniei. Este vorba de o incursiune spectaculoasă în universul costumului tradițional românesc și japonez.
La vernisaj au fost prezenți directorul Muzeului Național al Bucovinei, dr. Emil Ursu, moderatorul acțiunii culturale, subprefectul de Suceava Camelia Damian, invitații speciali Florica Zaharia, curatoarea expoziției, și soțul acesteia Romulus Zaharia, cei care dețin Muzeul Textilelor din Băița (județul Hunedoara), alături de un public numeros.
Expoziția reunește 122 de piese de patrimoniu provenite din colecțiile Muzeului Textilelor din Băița, precum și din colecțiile Midori Sato și Kristine Kamiya din New York.
Evenimentul cultural propune publicului o comparație între două tradiții vestimentare dezvoltate în contexte geografice și istorice diferite, evidențiind bogăția materialelor textile, tehnicile de realizare și semnificațiile culturale ale costumelor tradiționale din România și Japonia.
Expoziția a fost curatoriată de Florica Zaharia (doctor în textile și Conservator Emerita al The Metropolitan Museum of Art din New York, unde a activat aproape jumătate de secol în domeniul conservării textilelor și a condus timp de 13 ani Departamentul de Conservare a Textilelor), alături de Midori Sato, Conservator Emerita al Metropolitan Museum of Art și specialist recunoscut în restaurarea textilelor de patrimoniu, care continuă să contribuie la promovarea cercetării prin traducerea și diseminarea lucrărilor japoneze de specialitate.
- Conexiuni culturale dintre România și Japonia. Expoziția – rezultatul unei cercetări de peste 40 de ani
În cadrul vernisajului de la Suceava, Florica Zaharia a vorbit despre conexiunile culturale dintre România și Japonia, demonstrând că, dincolo de distanțele geografice, meșteșugurile tradiționale ale celor două popoare împărtășesc preocuparea pentru valorificarea resurselor naturale și pentru transmiterea identității culturale prin intermediul costumului.
Privind cu atenție exponatele și ținând cont de informațiile ample oferite de specialiști, putem să descoperim modul în care vestimentația tradițională s-a dezvoltat în funcție de climă, resurse, organizarea socială și influențele istorice. Dacă Japonia și-a construit o identitate vestimentară într-un spațiu insular, relativ izolat timp de peste două secole, costumul românesc a evoluat la intersecția dintre Orient și Occident, fiind influențat de numeroase contacte comerciale și culturale.
„Vă mulțumim că ați venit astăzi în număr mare și ne susțineți în ceea ce facem”, a transmis Florica Zaharia, care a prezentat publicului un album, „o publicație care, la fel ca și expoziția, sunt rezultatul unei cercetări de peste 40 de ani, pe care am început-o, împreună cu buna mea prietenă și colegă de la Metropolitan Museum of Art din New York Midori Sato, dintr-o singură conversație. (…) Ea îmi vorbea de mătase, de țesăturile ce se folosesc în Japonia, eu îi puteam povesti despre lâna țurcană, care era foarte aspră, despre cânepă și de aici am găsit foarte multe asemănări între culturile noastre, între costumele noastre tradiționale, dar și foarte multe diferențe care țin de mediul în care o cultură se dezvoltă”.
- Diferențele dintre materialele utilizate în cele două spații culturale
Vizitatorii pot vedea diferențele dintre materialele utilizate în cele două spații culturale. În România, după cum a explicat curatorul Florica Zaharia, comunitățile au valorificat lâna, cânepa, inul și urzica, în timp ce elitele apelau la țesături de lux importate din centre renumite precum Veneția sau Bursa. În Japonia, fibrele locale – ramiul, cânepa, glicina (wisteria) și alte plante – au fost completate de mătase, care a devenit materialul definitoriu al costumului japonez după introducerea sericiculturii în secolul al V-lea.
„Puteți observa diferențe, dar și asemănări între cele două culturi. Pentru mine sunt importante, întotdeauna, fibrele care se găsesc și se folosesc în cele două culturi. Sunt importante, pentru că așa vedem cum se formează firul, cum se formează țesătura, una foarte aerată, la japonezi, și una foarte densă, la noi”, a explicat Florica Zaharia.
Costumele expuse ilustrează și criteriile care le diferențiau în societate (vârsta purtătorilor, statutul marital, anotimpul sau ocaziile în care erau îmbrăcate etc.), oferind publicului o imagine amplă asupra evoluției tradițiilor vestimentare din cele două culturi.
Expoziția „Patrimonii Culturale Vizibile: Costume Tradiționale din România și Japonia” poate fi vizitată la Muzeul de Istorie Suceava, Sala POD, în perioada 2 iulie – 4 octombrie 2026.
Proiectul este realizat de Muzeul Național al Bucovinei, în parteneriat cu Muzeul Textilelor din Băița, și este aprobat și finanțat de Consiliul Județean Suceava.
