În curând se împlinește un an de la cea mai gravă tragedie care a lovit județul Suceava în ultimii ani și care a luat trei vieți și a lăsat zeci de oameni pe drumuri.
Dacă vii de nicăieri și nu ai mai trecut pe acolo, nici nu îți dai seama că satul Neagra, din orașul Broșteni, a fost vreodată sub ape înalte de 4-5 metri.
Cele mai multe case au fost refăcute, molozul a fost scos din curți, șanțuri și case, iar viața pare că își duce liniștită ghemul.
Pârâul Neagra, cel care în seara fatidică de 27 iulie 2025 a ajuns la un debit record de 280 mc/secundă, curge acum iute, dar deloc periculos prin propria albie.
E, dacă vreți, amănuntul plăcut al acestei zone feerice, dar, în același timp, este dușmanul care a curmat trei vieți și a făcut pagube uriașe.
- ”Dacă mie mi-ar povesti cineva ce s-a întâmplat în noaptea aceea aș spune că nu poate să fie real”
Marcela Oprea, de 64 de ani, este femeia pentru care infernul s-a scris în acele câteva ore teribile.
Și-a pierdut soțul și mare parte din agoniseală, iar acum, doar la amintirea acelor clipe, încă nu își poate stăpâni lacrimile.
Este un efort uriaș să vorbească de acea noapte de 27 spre 28 iulie 2025, dar, așa cum a avut puterea să ia viața de la capăt, are tăria de a se destăinui în fața unui jurnalist care a văzut-o și în situația disperată de acum aproape un an.
”Este cumplit să îmi amintesc ce a fost atunci. Dacă mie mi-ar povesti cineva ce s-a întâmplat în noaptea aceea aș spune că nu poate să fie real.
Soțul meu a vrut să vină după noi, dar nu a mai reușit. A urcat pe drumul care era mai înalt cu speranța să se salveze. Nu știu ce s-a întâmplat că din acel moment nu l-a mai văzut nimeni. L-a luat apa și a fost găsit a doua zi dimineață, agățat de un stâlp.
Pe mine m-a luat fratele meu și m-a urcat în pod, deși apa era intrată în casă, am urcat și am stat sus toată noaptea și am strigat după soțul meu cu speranța că s-a salvat, dar nu am primit nici un răspuns. De atunci totul e cumplit pentru mine, dar încerc să trăiesc altfel și să mă obișnuiesc cu durerea”, a mărturisit Marcela Oprea.
- ”Două luni de zile am avut doar gândul la sinucidere, am mers la psihiatrie, am luat tratament”
Perioada de după inundații a fost una extrem de grea, în care gândurile negre au înconjurat-o ca o pânză de păianjen.
”Două luni de zile am avut doar gândul la sinucidere, am mers la psihiatrie, am luat tratament. Copiii, nepoții, rudele și prietenii m-au ajutat să trec peste acele momente, mi-au dat tăria, plus încrederea în Dumnezeu.
Prima mea reacție a fost de revoltă, de ce a putut să se întâmple așa ceva, ca în câteva minute să pierzi totul, dar cea mai grea pierdere a fost a soțului meu.
Ulterior am spus că îi mulțumesc lui Dumnezeu că l-am găsit, că puteam să nu îl găsesc niciodată, iar acum am unde să îmi plâng durerea, să aprind o lumânare și să stau liniștită că am făcut tot ce s-a putut și încerc să mă obișnuiesc cu altfel de viață”, a mai mărturisit Marcela Oprea.
Pentru a trece peste acest moment extrem de delicat din viață a avut parte și de mult ajutor, din partea mai multor voluntari, a pompierilor, a oamenilor care au trimis bani în conturi, a prietenilor, a bisericii penticostale.
”La mine intraseră doar pompierii, voluntarii, asociația Volunteer for Life și Ionuț Ursu, care au scos tot ce au putut scoate din casă și au adus și ajutoare, dar nu aveam oameni care să mă ajute la reconstrucție și atunci, în disperare, l-am văzut pe domnul Șoldan care a trecut pe drum și l-am rugat să mă ajute și dânsul m-a ajutat așa cum a putut, prin domnul primar de la Moara, am mai primit ajutor și de la Biserica după Evanghelie, domnul Mihu, domnul Miron, și cu ajutorul lor am reușit și am reconstruit, am mai împrumutat și eu niște bani, iar copiii care muncesc mă ajută și ei.
Să le dea tot binele din lume celor care m-au ajutat și să nu treacă nimeni prin ce am trecut noi.
Au fost nopți întregi în care mă rugam să mor, nu mai puteam, era ceva cumplit și totul fără soțul meu, care a fost cel mai bun om din lume și alături de care am avut cancer și alte boli, dar am trecut.
Am reconstruit totul și nu ne-a plăcut să stăm cu mâna întinsă, pentru că așa este menirea noastră, să facem ceea ce trebuie.
Toți vecinii mei se tem când aud că plouă, că tună, dar eu sincer să fiu nu mă mai tem de nimic, doar de Dumnezeu, pentru că mai mult de atât nu cred că mi se mai poate întâmpla”, a mai spus Marcela
Oprea.
- ”Când m-am întors atunci acasă am avut un sentiment urât, cu plânsete și urlete că am rămas pe drumuri”
Peste drum de casa Marcelei Oprea se află o altă femeie căreia puhoaiele i-au luat totul.
Este vorba de podul de peste pârâul Neagra, imortalizat în toate ipostazele la începutul inundațiilor, și asta pentru că acolo era punctul terminus unde se putea ajunge, restul traseului fiind impracticabil.
Rodica Avădănii nu se afla acasă în seara care a schimbat pentru totdeauna satul Neagra, dar ceea ce a găsit ulterior îi va rămâne în minte pentru tot restul zilelor.
”Casa era chiar lângă dig și era un dezastru, a fost apă mare de trei metri, băieții mei erau în pod și țipau, iar cineva a venit și i-a salvat.
Eu eram plecată, dar când am venit nu m-au mai lăsat să trec pentru că era apa mare. Casa a dispărut, dar cu ajutorul lui Dumnezeu a fost refăcută.
M-am mutat repede în casă nouă, după 3-4 luni, prima casă care a fost făcută a fost a mea. Când plouă, când tună, mi-e frică, mă uit pe geam, ies în curte să văd dacă nu a venit apa. Este un dig aici rupt și aștept să îl refacă, pentru că de acolo se poate inunda din nou. Mai este treabă în gospodărie, dar banii acum s-au dus.
Când m-am întors atunci acasă am avut un sentiment urât, cu plânsete și urlete că am rămas pe drumuri, că cine îmi face mie casă, dar cu ajutorul lui Dumnezeu s-a putut.
Acum am puterea să zâmbesc, mi-au făcut căsuță, iar eu după 3-4 luni am intrat în casă, la căldură, cu centrală, mi-am cumpărat lemne, mi-a dat și domnul primar. Mulțumesc lui Dumnezeu că s-a rezolvat, la noi, aici, s-a rezolvat”, a dezvăluit Rodica Avădănii.
- A intrat în propria casă, refăcută parțial, cu două zile înainte de Crăciun
Iordache Baroiu este un alt supraviețuitor al inundațiilor din 2025.
L-am găsit alături de un prieten în timp ce lucra la refacerea gardului distrus de ape.
”A fost un an destul de dificil. Am început să reconstruim, și tot înainte, nu trebuie să ne lăsăm bătuți de evenimente. Au început să prindă contur toate lucrările și, într-adevăr, a apărut și zâmbetul.
După ce a fost decolmatată casa am început lucrările de restaurare, cu interioarele prima oară, rigips, văruit, mobilă și apoi cu vreo două zile înainte de Crăciun am reușit să ne mutăm înapoi în propria casă. Ne-au ajutat și autoritățile, și Guvernul, oamenii au fost foarte solidari și au adus și alimente și materiale, unii chiar financiar.
Cică aceste inundații sunt ciclice, dar nu doresc să se mai întâmple niciodată. Am 63 de ani, dar așa ceva nu a fost niciodată. A mai fost ceva prin anii 70, dar nu ca acum, un sat întreg a fost ras efectiv”, a spus fostul miner de la exploatarea de uraniu de la Crucea.
- Evacuat cu elicopterul, alături de soție și cei doi nepoți minori
În seara zilei de 27 iulie, la locuința sa se aflau cei doi nepoți, de 4 și 6 ani. Aceștia au rămas marcați de ceea ce li s-a întâmplat.
”Mie nu îmi este prea frică, dar copiii (n.r. – nepoții) nu mai dorm la noi, iar când aud primele semne de ploaie trebuie să îi ducă acasă. De atunci nu au mai dormit nici o noapte cu noi.
Când a venit inundația am apucat să le spun soției și nepoțeilor să urce sus, în pod, și acolo am spus ce o vrea Dumnezeu, și ne-a evacuat cu elicopterul dintre case unde era numai mâl, lemn și ape.
Am fost evacuați după două zile de la inundații, timp în care am avut o sticlă plină pe jumătate cu apă, ce a rămas de la udat florile, iar mâncare ce s-a găsit pe sus. Când m-au evacuat cu elicopterul am văzut tot dezastrul de sus, era ceva sinistru.
Nici nu vreau să mă mai gândesc la inundații și nici nu mai vreau să vorbesc despre așa ceva”, a mai spus Iordache Baroiu.
Fostul miner, care a lucrat ani buni și în Spania pentru a pune un ban deoparte, a avut și două mașini pe care apa i le-a luat și i le-a făcut ”mototol”.
La una dintre ele, luată în rate, mai are de plătit și acum.
”Nu mă pot folosi de ea, dar trebuie să plătesc. Acum folosesc o mașină a fiicei mele pentru că nu am avut din ce să îmi iau altă mașină, iar despăgubiri nu am primit pentru nici una din cele două luate de ape. Mulțumim pentru ajutor și la cei cunoscuți și la cei necunoscuți”, a concluzionat Iordache Baroiu.
- Casă adusă de furia apelor de la peste 200 de metri
Omul care a fost de la bun început alături de familiile sinistrate și care cunoaște fiecare centimetru în parte este Alexandru Hurjui, primarul din Broșteni.
Acesta își aduce aminte și acum, de parcă ar fi fost ieri, dimineața zilei de 28 iulie.
”În primă fază, în dimineața zilei de 28 iulie 2025, am avut acces doar până aici, iar ulterior am putut descoperi amploarea dezastrului. Aici la pod, era plin de mâl și apă, casa era foarte grav afectată, se vedeau brazii la care nămolul ajungea la câțiva metri înălțime.
Casa care era aici prinsă la pod și înclinată a fost adusă din amonte, de la peste 200 de metri, a fost adusă cu totul de apă și s-a oprit în acest pod.
Hala din spate a fost distrusă complet de ape și acum este refăcută de la zero, în partea cealaltă a râului Neagra, unde sunt cele patru case noi, era un volum uriaș de resturi de lemn, practic un munte de resturi de lemn, resturi de anexe, tot felul de bunuri, mașini, iar în partea dreaptă locuința doamnei a fost foarte grav afectată, motiv pentru care s-a impus demolarea și a fost făcută o casă nou-nouță”, a menționat Alexandru Hurjui.
- Pagube de peste 30-35 de milioane de euro
Primarul din Broșteni a dorit să aducă semne de apreciere pentru cei care au fost alături de comunitatea pe care o conduce atât imediat după inundații, cât și săptămâni întregi după acest grav dezastru natural.
”Vreau să aduc din nou mulțumiri tuturor celor care ne-au ajutat: Consiliul Județean Suceava și domnul președinte Gheorghe Șoldan, Prefectura, cultele religioase, Jandarmerie, Poliție, SMURD, Rezervele Naționale, Apele Române, Direcția Silvică, asociații, fundații și nu în ultimul rând oamenilor cu suflet mare.
La aproape un an de la aceste inundații catastrofale, în numele meu și al întregii comunități din Broșteni vreau să le mulțumesc pentru că ne-au fost alături și pentru că ne-au ajutat cu resurse materiale, financiare și cu forță de muncă și am reușit într-un interval extrem de scurt de timp să aducem cât de cât lucrurile la starea inițială.
Oamenii harnici, oamenii gospodari, și-au refăcut în mare parte gospodăriile și încearcă să-și aducă gospodăriile așa cum arătau înainte de inundații și în multe cazuri au reușit să le facă chiar și mai frumoase”, a mai spus primarul Alexandru Hurjui.
Potrivit acestuia, s-au înregistrat pagube foarte mari atât pe infrastructura publică, cât și pagube la persoane fizice, precum și la societăți comerciale, cifrate la peste 30-35 de milioane de euro.
