Devine suportabil

Ceea ce ni se părea, înainte de a începe efectiv, un Campionat Mondial aproape de insuportabil, atât prin durata mai mare de o lună, cât și prin numărul de meciuri, 104, a intrat de alaltăieri în partea cât de cât normală, după ce s-a ajuns la faza meciurilor eliminatorii directe, ceea ce înseamnă că s-au încheiat deja 72 de partide, adică aproximativ 75% din total. S-a dus așadar coșmarul, iar cei care am supraviețuit acestui maraton care ne-a mâncat multe nopți ne putem felicita pentru starea de sănătate care sperăm să ne mai țină și până pe 19 iulie, ziua marii finale. La un calcul sumar, nu am pierdut mai mult de 3 partide integral, iar din alte vreo 10-12 am văzut live doar bucăți, umplându-mi ulterior golurile cu rezumatele de pe youtube. Dar din marea majoritate a meciurilor meci am văzut și câte ceva în direct, cel mai greu fiind în nopțile cu meciuri la 22, la 1, la 4, apoi la 7 dimineața, în care dormeam câte o oră și ceva, adică mă culcam și puneam deșteptătorul astfel încât să nu pierd ultimele 20 – 25 de minute. Ca să trag o concluzie de suporter, aș spune că Brazilia mea este în grafic, jocul ei fiind parcă tot mai bun de la un meci la celălalt, iar meciul din șaisprezecimi, de diseară, cu Japonia, ar trebui să ne-o prezinte în postura de mare favorită, după ce va bate o Japonie care a prins tupeu nemăsurat, din moment de antrenorul ei declară că va câștiga titlul! Revin la o idee mai veche de-ale mele: indiferent de numărul și mărimea surprizelor, ele încep să se rărească, astfel încât în etapele finale nu vor ajunge decât marile favorite: Brazilia, Franța, Argentina, Spania, poate Olanda și Anglia, iar ca outsidere Germania și Portugalia, eventual Maroc, ceea ce chiar ar fi o surpriză, însă nu cred că poate repeta performanța de la ediția trecută, locul 4. Mă uit pe programul zilelor următoare și aproape că îmi vine să țopăi: cum, numai 2 sau 3 meciuri pe zi!? Păi hai să ne gândim atunci la un Mondial cu 64 de echipe, sau chiar 128, ca la grand slam-urile din tenis! Prilej cu care am putea spera să vedem acolo și România, în ideea că, tot ca la tenis, vom primi și noi un wild card!