Contemplarea duhovnicească a întâlnirii dintre Hristos și moarte

Săptămâna a șasea a Postului Mare, în care ne aflăm acum, este cadrul unei întreite înainte-prăznuiri, spune ierom. Makarios Simonopetritul: pregătirea Sâmbetei lui Lazăr, a Duminicii Stâlpărilor sau a Floriilor și a Săptămânii Mari, cum o arată, de exemplu, aceste trei tropare succesive ale canonului de la Utrenia de vineri: „Mai înainte ai zis, Iisuse: Iată, ne suim în cetatea cea sfântă și voi fi dat cu adevărat în mâinile ucigașilor, ca să Mă omoare trupește pe Cruce“; „Vrând, Cuvinte, să răpești din moarte pe prietenul Tău, Te sârguiești a fi omorât pentru noi după trup, făcând nemuritori pe oamenii cei credincioși, Unule, Cel ce ești fără de moarte“; „Să aducem stâlpările cumințeniei lui Hristos, Celui ce S-a smerit pe mânz cu trupul și să-I zicem: Bine ești cuvântat, Mântuitorule, Cel ce vii spre Patimă“.
Actualizarea dramatică a patimilor Mântuitorului, care vor fi obiectul principal al imnologiei Săptămânii Mari, începe încă din primele zile ale acestei săptămâni prin evocarea narativă a bolii, iar mai apoi a morții lui Lazăr și a mersului lui Hristos spre Ierusalim, unde va intra triumfal după ce l-a înviat pe prietenul Său și unde va suferi Patima Sa câteva zile mai târziu. Sfântul Teodor Studitul evocă în stihirile și canoanele sale aceste etape ale intrării în Săptămâna Patimilor. Menționând încă de luni boala lui Lazăr, el zugrăvește marți trimiterea unor mesageri la Hristos de către surorile lui Lazăr: „Astăzi, trecând Hristos dincolo de Iordan, I s-a arătat boala lui Lazăr și, ca un mai înainte cunoscător, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte“; „Fiind cuprinse de plângere surorile lui Lazăr și-au arătat întristarea Ție, Cunoscătorule a toate; dar Tu ai întârziat puțin, ca să vădești minunea și să arăți apostolilor Tăi cele înfricoșătoare“.
Această săptămână este petrecută în contemplarea duhovnicească a întâlnirii dintre Hristos și moarte, mai întâi în persoana prietenului Său, Lazăr, și apoi în moartea lui Hristos Însuși.
Este calea acelui „ceas al lui Hristos“ despre care El a vorbit adesea și către care întreaga Sa misiune pământească a fost orientată.
Diac. George ANICULOAIE (Ziarul LUMINA)