Ne place să credem că somnul este un lux pe care îl putem amâna. Mai stăm o oră pe telefon, mai prelungim o seară cu prietenii, mai terminăm un raport la miezul nopții. Dimineața bem o cafea în plus și ne convingem că suntem bine. Problema este că, în spatele acestei aparente normalități, creierul nostru plătește o factură pe care nu o vedem.
Ca să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat, merită să ne uităm la un experiment celebru, condus de cercetătorul Hans Van Dongen și echipa sa de la Universitatea Pennsylvania, publicat în 2003 în revista de specialitate „Sleep”. Cercetătorii au selectat 48 de adulți sănătoși și i-au împărțit în patru grupe: unii au dormit opt ore pe noapte, alții șase, alții patru, iar un grup nu a dormit deloc. Experimentul a durat două săptămâni, timp în care participanții au fost evaluați zilnic prin teste de atenție, memorie și timp de reacție.
Rezultatele au fost tulburătoare. După doar o săptămână de dormit câte șase ore pe noapte, performanța cognitivă a participanților a scăzut atât de mult încât era comparabilă cu cea a unei persoane care nu dormise deloc o noapte întreagă. După două săptămâni, cei din grupul de șase ore funcționau ca și cum ar fi stat treji două nopți la rând. Și cel mai îngrijorător detaliu: ei nu își dădeau seama. Subiecții spuneau că s-au obișnuit, că se simt bine, în timp ce testele arătau o prăbușire constantă a capacităților lor mentale.
Ce se întâmplă, concret, în creier într-o săptămână de somn insuficient? În primele zile, atenția slăbește vizibil. Apar acele momente de „minte goală”, când citești același rând de trei ori fără să înțelegi nimic. Spre ziua a treia, emoțiile încep să scape de sub control. Zona care procesează frica și frustrarea devine hiperactivă, în timp ce partea rațională, care ar trebui să o tempereze, funcționează la jumătate de putere. De aceea ne enervăm din nimic, plângem la o reclamă sau ne certăm cu partenerul din cauza unui detaliu minor.
Spre sfârșitul săptămânii, memoria începe să cedeze. Somnul este momentul în care creierul își „arhivează” amintirile zilei și le mută în depozite stabile. Fără acest proces, informațiile rămân fragmentate, iar a doua zi uităm unde am pus cheile sau ce ne-a spus colegul cu cinci minute în urmă. În paralel, sistemul imunitar slăbește, pofta de dulce și de mâncare grasă crește, iar riscul de a face o greșeală la volan se apropie de cel al unui șofer băut.
Cel mai îngrijorător este că această stare a devenit o normalitate pentru categorii întregi de oameni: părinți de copii mici, asistente și medici din spitale, șoferi de cursă lungă, studenți în sesiune, oameni care lucrează în două locuri ca să se descurce. Mulți pun oboseala pe seama vârstei sau a stresului, fără să bănuiască că adevărata cauză este o datorie de somn acumulată zi după zi. În cabinetele de psihologie, simptome precum iritabilitatea sau tristețea inexplicabilă se dovedesc adesea a fi semnele unui creier care nu mai are timp să se refacă. Iar dacă această stare se prelungește luni sau ani, riscul de depresie, anxietate și boli cardiovasculare crește semnificativ.
Vestea bună este că nu avem nevoie de soluții complicate ca să recuperăm. Trei lucruri simple fac o diferență reală.
Primul: respectă un program. Culcă-te și trezește-te la aceeași oră în fiecare zi, inclusiv în weekend. Creierul are nevoie de ritm, nu de medii săptămânale. Două nopți de șapte ore urmate de cinci de patru nu se compensează cu o sâmbătă de zece ore în pat.
Al doilea: oprește ecranele cu cel puțin o oră înainte de culcare. Lumina lor păcălește creierul că este încă zi și întârzie producția de melatonină, hormonul care ne pregătește pentru somn. O carte, o conversație sau pur și simplu liniștea fac mai mult decât orice tehnică sofisticată de relaxare.
Al treilea: dacă nu poți dormi mai mult, măcar dormi mai bine. O cameră răcoroasă, întunecată și fără zgomot, fără cafea după ora 14 și fără alcool seara sunt detalii care par mărunte, dar transformă calitatea celor șapte ore pe care le ai la dispoziție.
Somnul nu este timp pierdut. Este timpul în care creierul ne reconstruiește. Iar dacă îl furăm prea mult, ne furăm pe noi înșine.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com
