Cărtărescu, un mare întreținut

Aud că au fost dați afară câțiva membri care au vrut să facă revoluție în Uniunea Scriitorilor. Eu i-aș da afară pe toți, începând cu Manolescu. Oricum, adunătura asta este crunt politizată, vicepreședintele ei fiind alt nasol de profesie, Vosganian. Cel care a furat gelul de la un cabinet de masaj erotic pe care-l frecventa, pentru a se da cu el pe frunte în parlament, zicând că-i mir. Atunci când s-a milogit să nu-i fie ridicată imunitatea.
Dar și Manolescu a făcut politică înainte de anul 2000, ba a fost chiar și-n parlament, mai exact în Senat. La un moment dat, în imensa lui încântare de sine, se visa chiar președinte al României. Să nu-i faci cadou de ziua lui o cămașă de forță de la casa Armani? Dacă i-am interna pe toți care s-au visat după Revoluție președinți ai României, am umple o secție întreagă la spitalul de glumeți.
Nu prea înțeleg ce nevoie au scriitorii să se organizeze, atâta vreme cât îndeletnicirea lor cere muncă în deplină solitudine. Eu i-aș cere fiecărui scriitor patalamaua că este ce se pretinde. Să vină, domnule, cu dovada că are cititori. Toți ratații ăștia se dau scriitori, dar nu-i citește nici dracu’. Mai mulți cititori am eu ca ei.
O rugăminte: să intrați pe site-ul Cotidianul.ro și să citiți articolul intitulat „Imaginea lui Cărtărescu a costat statul 4.086.887.500 lei”. Veți vedea acolo că profilul de vedetă al acestui ins e rodul unor mișcări de culise. Cu implicarea acoperiților din ICR și din rândurile criticilor literari, care fixează ierarhii și împart premii literare. Principalul favorit al premiilor: Cărtărescu. Omul rade tăt. Adună ca un haplea. Deși opera îi este atât de grea căzătoare la mațe pentru cititor.
Cei care-l împing din spate pe Cărtărescu – și în mai mică măsură pe Vișniec și pe alții – fac un imens deserviciu literaturii române. Îndemnat de reclamă, cititorul cumpără Cărtărescu. După primele pagini, ia o compresă cu apă rece și și-o pune la cap. Apoi, abandonează pentru totdeauna lectura. Dar nici că va mai citi vreun alt scriitor român de azi. Pentru că săracul om își spune:
– Dacă ăsta, care e premiat și răspremiat, scrie atâta de indigest, e clar cât de chinezi trebuie să fie ceilalți!