Pentru cei obsedați de „corectitudinea politică”, titlul acestui articol îi determină la o polemică pe teme rasiale. Suntem ipocriți, susținem o discriminare pozitivă și ne este o frică cumplită de subiecte sensibile (NU doar acesta!) din cauza, cred eu, unei pregătiri („învățământ”) slabe în domeniu. Școala în „vremea mea”, dar și acum, evită (cam fără eleganță!) dezbateri pe teme rasiale, se rezumă la sloganuri și nu prezintă cauzele sau istoria comportamentului nostru față de cei „diferiți”.
Mișcarea „woke” („deșteptarea”) a transformat lupta pentru drepturile minorităților (rasiale, etnice, sexuale etc.) într-o adevărată dictatură a acestora și, implicit, o învinovățire permanentă a majorității pentru abuzurile din trecut (chiar în urmă cu sute de ani!). Iar majoritarii trebuie să plătească pentru comportamentul strămoșilor! E normal?
În imensa majoritate, cei vinovați de abuzuri și datori să plătească despăgubiri pentru faptele generațiilor trecute sunt albi, deși „stăpâni de sclavi” au fost (în unele zone izolate mai sunt!) reprezentanți ai tuturor raselor. Perioada colonială și apoi cea neocolonială (după anii ’60) a însemnat pentru „lumea a III-a” o pierdere de resurse minerale, energetice, umane (nu doar sportivi!) care justifică cereri de despăgubire și de ajutor pentru eradicarea sărăciei și dezvoltarea ulterioară.
Cât timp trebuie (?) acordat sprijinul financiar, material, tehnologic etc. și la ce valoare trebuie (?) să ajungă nu spune nimeni. De ce atâta „timiditate”? Când Trump a „tăiat”, brutal și fără o analiză a implicațiilor, programele SUA de sprijin pentru „cei în curs de dezvoltare” (USAID), scandalul a fost planetar. Sunt obligați americanii să subvenționeze sprijinul acordat statelor în nevoi (reale!) în proiecte care merg de la finanțarea postului Europa Liberă până la tratamentul anti-SIDA în Africa?
În ce măsură „contribuabilul” european, american, japonez etc. este „vinovat” de situația cumplită a miliarde de locuitori de pe planetă? Întrebări CLAR „incorecte politic”, dar pe care le pun!
În ce constă sprijinul pe care Nordul bogat îl acordă Sudului sărac? În primul rând ajutorul financiar necesar funcționării educației, sănătății, administrației etc. Se adaugă livrările gratuite de alimente, medicamente, energie, dar și de arme sau mijloace militare pentru protecția teritorială împotriva vecinilor, teroriștilor sau a luptătorilor secesioniști (conflicte cu majoritatea țărilor sărace!).
Nu de puține ori statele „donatoare” tradiționale au fost nevoite să folosească propriile forțe militare pentru a interveni în apărarea statelor beneficiare și a populațiilor lor (Afganistan, Congo, Ciad, Haiti etc.). Trebuie să acordăm acest sprijin? Categoric DA, în primul rând cel umanitar!
La ajutorul către „lumea a III-a” acordat la nivel statal se adaugă un foarte consistent și bine dirijat sprijin acordat de organizații de caritate care „întâmplător” sunt finanțate de europeni, nord-americani, japonezi și câteva națiuni din sudul planetei. Nu prea sunt cetățeni ruși, chinezi sau arabi miliardari (sau multimiliardari!) pe lista marilor donatori. Cu puține excepții, nici în România.
Caritatea adevărată (fără interese mascate!) nu este la modă.
Consider că „vinovăția” Nordului pentru abuzurile petrecute până la jumătatea secolului în Sud a trecut! Situația precară și explozibilă pe plan umanitar din multe țări (acum și în Ucraina invadată!) impune continuarea sprijinului, inclusiv pentru a ne apăra de agresiuni (Rusia!), migrație necontrolabilă și generalizarea conflictelor cauzate de foamete și lipsa de viitor a multor locuitori.
Toate modalitățile de sprijin sunt bune, dar preferabile sunt cele care se desfășoară prin organizații internaționale (agenții ONU, spre exemplu!).
