Un studiu amplu publicat în mai 2026 schimbă felul în care privim sănătatea minții. Cercetătorii care au analizat datele despre boli din întreaga lume au descoperit ceva ce mulți bănuiau, dar puțini își imaginau atât de clar: tulburările mintale au devenit principala cauză de dizabilitate la nivel global, depășind bolile cardiovasculare, cancerul și afecțiunile musculo-scheletice. Pe scurt, mai mulți oameni își pierd anii buni din viață din cauza minții decât din cauza inimii sau a cancerului. Studiul, prezentat ca cel mai amplu studiu de până acum privind povara globală a tulburărilor mintale, arată că în 2023 aceste afecțiuni au însumat 171 de milioane de ani de viață pierduți din cauza decesului prematur sau a dizabilității, echivalentul a peste 17% din totalul anilor trăiți cu dizabilitate la nivel mondial. Cu alte cuvinte, una din șase persoane care trăiește cu o problemă serioasă de sănătate are de-a face cu mintea, nu cu trupul. Sunt cifre care ar trebui să dea de gândit oricărui guvern, oricărei familii și fiecăruia dintre noi.
Cea mai îngrijorătoare cifră ține chiar de anxietate. Din 2019, numărul cazurilor de depresie majoră a crescut cu aproximativ 24%, iar cel al tulburărilor de anxietate a crescut cu peste 47%. Aproape jumătate, în doar câțiva ani. Pandemia a lăsat urme adânci, dar autorii subliniază că nu doar ea este de vină. Consecințele psihologice ale pandemiei sunt agravate de factori structurali pe termen lung, cum ar fi sărăcia, instabilitatea locurilor de muncă și ritmul tot mai alert al vieții de zi cu zi. Anxietatea nu mai este o problemă „de oraș mare” sau a celor mai sensibili. Este o realitate care atinge oameni de toate vârstele, din toate țările și din toate mediile. Adolescenții se tem de viitor, adulții tineri se tem că nu vor face față, părinții se tem pentru copii, iar vârstnicii se tem de singurătate și de boală. La toate acestea se adaugă fluxul neîntrerupt de știri proaste pe care îl primim zilnic pe telefon. Mintea nu a fost construită să proceseze atâta tensiune fără pauză și fără momente de tăcere. Semnele anxietății sunt cunoscute, dar adesea ignorate sau puse pe seama oboselii: inima care bate mai tare fără motiv, gândurile care se învârt în cerc seara, somnul superficial, tensiunea din umeri și din gât, senzația că ceva rău urmează să se întâmple, deși totul pare în regulă. Multă lume trăiește cu aceste semne ani la rând, crezând că „așa este firea mea” sau că „o să treacă de la sine”. Adevărul este că anxietatea netratată nu trece, ci se așază tot mai adânc și se transformă, cu vremea, în oboseală cronică, în dureri de stomac, în izolare și uneori în depresie.
Vestea bună este că anxietatea răspunde foarte bine la măsuri concrete, dacă sunt aplicate cu răbdare. Prima soluție este mișcarea zilnică, chiar și ușoară. Treizeci de minute de mers pe jos, într-un ritm puțin mai vioi decât plimbarea de duminică, scad nivelul hormonilor stresului și ajută somnul. Nu este nevoie de sală, de echipament sau de obiective de performanță, ci doar de constanță. După trei sau patru săptămâni, majoritatea oamenilor simt o diferență clară în felul în care reacționează la situațiile tensionate. Mersul în natură, printre copaci sau pe lângă apă, are un efect și mai puternic, fiindcă liniștește simțurile și odihnește ochii obosiți de ecrane.
A doua soluție este respirația lentă, învățată ca o deprindere. Atunci când suntem anxioși, respirăm scurt și de sus, iar trupul citește asta ca pe un semnal de pericol. Inversarea este simplă: patru secunde inspirat pe nas, șase secunde expirat pe gură, timp de câteva minute. Făcută de două sau trei ori pe zi, nu doar în momentele de criză, această deprindere îl învață pe corp că se poate liniști singur. Nu costă nimic, se poate face oriunde, în autobuz, la birou sau în pat, înainte de culcare.
A treia soluție, poate cea mai importantă, este discuția cu un specialist, înainte ca lucrurile să se agraveze. Mulți amână ani de zile pasul către un psiholog sau un medic, crezând că anxietatea lor „nu este destul de gravă” sau că „nu sunt eu omul care să meargă la așa ceva”. Studiile arată însă că tratamentul prin discuție, mai ales cel care îl învață pe om să-și recunoască și să-și schimbe gândurile care alimentează frica, are rezultate solide la majoritatea celor care îl urmează. Câteva luni de întâlniri săptămânale pot schimba felul în care cineva trăiește următorii zeci de ani. Anxietatea nu dispare dacă o ignorăm și nu este un semn de slăbiciune. Este un semnal că ceva din felul în care trăim cere atenție, iar cu cât este ascultat mai devreme, cu atât este mai ușor de potolit.
Psiholog Mihai Moisoiu
Tel. 0753937223
www.mihaimoisoiu.ro
E-mail: mmmoisoiu@gmail.com
