Gata, după faza optimilor, turneul final devine complet american, tocmai când americanii au ieșit din schemă. E drept, au ieșit toate gazdele. Pe lângă SUA, și Mexicul a profitat la maximum de statutul de gazdă, în sensul că și-a câștigat grupa și a putut juca următoarele două eliminatorii pe teren propriu. Chiar dacă mexicanii nu erau eliminați de Anglia, tot își luau ziua bună, de la casă, de la mumă, dar asta ar fi fost cea mai mică problemă, de fapt una dezirabilă. Canada, în schimb, a jucat acasă doar meciurile din grupă, apoi a coborât spre sud, pe traseul ocupantei de loc secund. Ultimul joc pe tărâm canadian a fost Elveția – Columbia, la Vancouver, câștigat la departajare de elvețieni, spre mulțumirea argentinienilor, care oricând preferă niște europeni conformiști decât africani entuziaști sau vecini ostili. Apropo de Argentina, nu m-aș repezi s-o laud, mai degrabă aș căina Egiptul. O înlănțuire de ghinion și naivitate i-a privat pe ”faraoni” măcar de prelungiri. La primele două goluri ale Argentinei, portarul egiptean a atins mingea, cu puțină șansă scotea una și calificarea se juca. Iar Messi ar trebui să se recuze de la 11 metri (nu și la departajare, acolo trebuie să se bage), căci execuția sa a fost inexplicabil de proastă, mai ales după ratarea precedentă, fără fentă, fără tărie, ”la jumate”… Practic, a fost suficient ca portarul să plece pe colțul corect. Revenind, după prima zi de pauză de ieri, avem în față încă 8 meciuri pe 7 stadioane americane, doar Miami se repetă. O adevărată paradă de arene futuriste, scumpe, opulente. De care se vor bucura 6 echipe europene, una sud-americană și una africană. Aproape la fel ca acum 4 ani, în Qatar, când era și Brazilia, acum ”dezlocuită” de Norvegia. Și aceeași țară africană, Maroc, atunci eliminată de Franța în semifinale, cu care se întâlnește și acum, dar mai devreme, în sferturi. Probabil din semifinale afacerea va rămâne între Europa și Argentina. Deja vu, cum ar spune Mbappé.
Trebuie să închei cu tenis, Djokovic și Auger-Aliassime au produs cel mai lung sfert din istoria Wimbledonului, dar când tânărul trebuia să livreze, în maxi tie-break, odată s-a-ncordat bătrânul… Și uite așa, alt deja vu, semifinală Djokovic – Sinner. În Australia a trecut bătrânul, de data asta parcă văd că n-o să treacă tânărul…
