Șarpele este unul dintre animalele cel mai proeminent reprezentate în simbolismul multor civilizații și religii, unde este văzut uneori ca un animal sacru, chiar o zeitate sau întruchiparea răului. Ca introducere, cităm un pasaj al etologul Giorgio Celli despre sentimentele de ambivalență, fascinație și repulsie pe care șerpii le inspiră în general oamenilor: „Șerpii nu sunt populari, nu se poate nega. Foarte puțini oameni au curajul să-i atingă, iar cel mai frecvent motiv este că ar fi dezgustători, deoarece pielea lor este lipicioasă. Dar este oare adevărat? Țiparul, pe care multe gospodine îl manevrează fără dificultate de Crăciun, este cu siguranță lipicios, dar nu este un șarpe, ci un pește, deși este, ca să spunem așa, asemănător unui șarpe. Ei bine, vreți să știți adevărul? Dacă, învingându-vă repulsia, v-ați hotărî să mângâiați un piton, ați descoperi că pielea lui nu este deloc umedă și lipicioasă, ci moale și foarte plăcută la atingere. Prejudecățile, însă, mor greu, și mulți dintre noi suntem ca acel cardinal care a refuzat să se uite prin telescopul lui Galileo, pentru că, fără îndoială, petele solare nu puteau exista. Nu toți oamenii, însă, detestă și discreditează șerpii. Au existat populații care i-au ridicat la rangul de zei și trebuie să spun că chiar și printre cei cărora nu le plac deloc, există un anumit ceva la ei, o vrajă misterioasă. Pe scurt, frica pare…” să se amestece cu o atracție nemărturisită, iar legenda biblică a mărului și a paradisului pământesc poartă toate semnele unei anumite admirații pentru reptile, care, în acest caz, au plagiat primul cuplu al speciei noastre. (Apărătorul animalelor… și câinele , 2004).
Un șarpe merge la un alt șarpe și întreabă: „Hei, prietene, pot să te întreb ceva? Suntem șerpi veninoși?” Celălalt șarpe spune: „De ce ?!” Celălalt spune: „Pentru că mi-am mușcat, din greșeală, limba!”
⃰ Bunica mea a confundat odată, în grădină, un șarpe verde, adormit pe o creangă, cu o ferigă agățătoare. A șuierat el o dată, din orgoliu, dar bunica fiind cam surdă, ce să mai facă? Politicos, a pozat zâmbăreț, pentru fotografia de familie.
Șarpele fantastic. ”În liniștea apelor/Se ascunde șarpele fantastic/Cu ochi adânci ațintiți asupra noastră,/Ca o conștiință a pietrei însuflețite./În fiecare dintre noi/Se ascunde șarpele fantastic,/Plutind în râurile zbuciumate ale inimii./Este un semn de întrebare,/Răsucit în sine de zeci de ori,/Din care înflorește seninătatea.” (Mihu Dragomir).
⃰ Șarpele și pila. ”Un Şarpe rău şi plin tot de venin,/Cu un ceasornicar era vecin./Iar într-o zi, intrând reptila/În casa lui, tot căutând o pradă,/Şi negăsind alt lucru decât pila,/Se apucắ, flămând, s-o roadă./Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?/Te pui c-un lucru mai tare decât tine./Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,/Eu doar de dinţii Timpului sunt roasă;/Iar de persişti cu-a tale stăruinţi,/Şarpe nătâng, complet ieşit din minţi,/Ai să rămâi flămând şi fără dinţi!/Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfaţi,/Ce de nimic, în lume aici, nu sunteţi buni,/Dar vreţi, cu-ncrâncenare, din toate să muşcaţi!/Vă frământaţi zadarnic, sărmani şi bieţi nebuni,/Căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,/Iar operele-n care doriţi să-nfigeţi dinţii,/Cu toată-nverşunarea şi ura stăruinţii,/Sunt, pentru voi, aramă, oţel şi diamant! (Jean de La Fontaine) ⃰ Domnul Dumnezeu i-a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești între toate vitele și între toate fiarele sălbatice; pe pântecele tău vei merge și țărână vei mânca în toate zilele vieții tale. Voi pune vrăjmășie între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; ea îți va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.” (Geneza, Vechiul Testament, secolele VI-V î.Hr.)
⃰ Femeie, / ești mai rea decât o viperă / mi-ai otrăvit sufletul / nu mai pot trăi. (Totò (Antonio de Curtis), Malafemmena, 1951).
Vampir. Două măicuţe mergeau cu maşina, când deodată apare pe parbriz un vampir, foarte mare şi urât. Măicuţa din dreapta îi zice celei care conducea: – Dă-i cu aghiazmă! Dă ea cu aghiazma de la ştergătoare, dar nimic…Vampirul rămâne acolo. – Dă-i cu tămâie! Da maica cu tămâie, dar tot la fel…vampirul nici nu se clinteşte… Disperată că nu scapă de vampir, îi zice cea din dreapta: – Încearcă cu crucea! Scoate maica capul pe geam şi zice: – Tu-ţi crucea mă-tii, dă-te jos! P.S. Nu cunoaștem finalul.
⃰ Cu siguranță, Adam și Eva nu erau chinezi. Ar fi halit șarpele, nu mărul. (Poate, astfel, am trăi și acum în Rai?)
⃰ De ce șerpii nu iubesc cafeaua? Pentru că i-ar face…viper-activi.
⃰ Care este diferența dintre un politician găsit mort pe stradă și un șarpe zăcând mort pe stradă? Există urme de frânare în fața șarpelui.
⃰ Șarpele de stepă (Dolicophis caspius). Denumit și șarpele rău, este de talie mare, putând depăși 2 m. Șarpele de stepă poate fi întâlnit în sudul României, din Dobrogea până în Banat, și ocazional și mai sus în Câmpia de Vest. Acest șarpe este un luptător redutabil, putând înghiți popândăi adulți, una din prăzile sale preferate. În cazul în care este încolțit, adoptă o postură defensivă destul de temperamentală, nesfiindu-se să muște în repetate rânduri și să mimeze atacuri fulgerătoare. Este o specie neveninoasă, care fuge cu mare viteză când este descoperit în vegetație, de unde preferă să vâneze prin ambuscadă.
Șerpi din România (2). Balaurul (Elaphe sauromates). Acest șarpe enigmatic este prezent în Dobrogea și, mai rar, în alte zone stepice din estul țării. Este un șarpe de talie mare, atingând peste 2 m. Are o dungă închisă la culoare care îi maschează ochiul pentru a evita atacul prădătorilor asupra acestui organ vital, asemeni șarpelui de alun. Este o specie neveninoasă și neagresivă. Poate fi întâlnit și în zona localităților, fiind mare amator de păsări, ouă de păsări, reptile și rozătoare, fiind un excelent cățărător.
Vipera comună (Vipera berus). Numită și vipera cu cruce, vipera de munte sau vipera neagră, este o specie întâlnită preponderent în arcul carpatic, dar și în alte zone joase din nordul țării sau Ardeal. Nu este prezentă în Dobrogea, fiind singura specie de șarpe care nu este prezentă în acest loc. Vipera comună este o specie extrem de rezistentă la frig în comparație cu alți șerpi. Uneori poate fi văzută încălzindu-se la soare la finalul sezonului rece, chiar pe zăpadă. Este o specie întâlnită pe aproape tot continentul european (doar șarpele de casă este mai răspândit decât vipera comună). Mușcătura sa poate fi periculoasă pentru om, de aceea, în cazul în care sunteți mușcați trebuie să mergeți de urgență la primul spital, chiar dacă simptomele nu sunt prezente de la început.
Vipera cu corn (Vipera ammodytes). Este cea mai temută specie de șarpe de la noi, din cauza veninului puternic care este injectat în cantitate mai mare decât la celelalte specii de viperă. Din fericire, este ușor de recunoscut după protuberanța cornoasă de pe cap. Vipera cu corn este de talie mare în comparație cu celelalte două specii, ajungând excepțional și la 1 m. Vipera cu corn poate fi întâlnită în Dobrogea și sud-vestul țării (Banat și Oltenia), însă populații izolate pot fi întâlnite și în Hațeg, Hunedoara, Cozia, etc.
Citate și proverbe. Ambiția omului este adesea ca un șarpe care, văzând un elefant, vrea să-l înghită: oricât s-ar întinde, nu va izbuti niciodată. (Proverb chinezesc)
⃰ Latet anguis in herba – Șarpele este ascuns în iarbă. (Virgiliu)
⃰ Iată, vă trimit pe voi ca pe oi în mijlocul lupilor; fiți deci înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. (Isus din Nazaret, în Evanghelia după Matei)
⃰ În gura șarpelui și înțepătura viespii nu vei găsi venin la fel de mortal precum cel care se găsește în inima omului. (Proverb chinezesc)
⃰ Dragostea e ca veninul de șarpe: fie vindecă, fie ucide. (Valeriu Butulescu)
⃰ Nu căuta atât de mult să cumpere fericirea, cât absența nefericirii, iar banii deveneau panaceul, obiectivarea dorințelor sale cele mai profunde și inexprimabile. Nu aspira să-i cheltuiască, ci să-i posede, pentru certitudinea de a putea conta pe ei. Pe scurt, banii nu erau un elixir, ci un antidot: sticluța pe care o porți în buzunar când te aventurezi în junglă.. în caz că te mușcă un șarpe veninos. (Paul Auster)
⃰ Geneza începe cu șarpele. (Jean-Christophe Grangé).
