Adevărul din spatele defăimării

De ceva timp toate canalele mediatice abundă în materiale vădit defăimătoare împotriva demersului inițiat de Coaliția pentru familie pentru protejarea și susținerea familiei întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie. De ce atât de multă ura împotriva acestui demers prin care este apărată familia de tendințele societății moderne care îi diminuează importanța și îi cauzează degradarea? Ați avut curiozitatea să citiți care este obiectivul acestei coaliții? Unul cât se poate de pertinent și de ancorat în cotidianul societății în care ne mișcăm și care, conform statisticilor, înregistrează de câțiva ani buni o demografie negativă, adică pierde mai mulți membri decât i se nasc.
Prin urmare, într-o societate românească tot mai îmbătrânită și mai asistată social, cu un sistem de plată a pensiilor din ce în ce mai precar datorită numărului în scădere de contribuabili, obiectivul Coaliției este acela de a asigura „în România un număr crescând de familii, cât mai longevive și mai numeroase, în care membrii acestora să poată beneficia de un mediu economic, social, protector și psiho-afectiv propice formării și dezvoltării personalității umane, cu impact pozitiv asupra continuității națiunii române”.
Cât se poate de etichetabil – cu ură – ca… fascist, (nu?!), acest demers care vrea să dea continuitate neamului românesc… Căci, așa cum îmi dau seama, inițiatorii acestui demers admirabil sunt acuzați când de simpatii fasciste, când de simpatii americane, când de afilieri rusești. Ce au în comun aceste orientări atât de antagonice, nimeni nu se întreabă. Chiar trebuie să înghițim nedigerat toate aberațiile mediatice pe care le emit și promovează în media persoane „bine-intenționate”, care nu urmăresc altceva decât compromiterea imaginii publice a Coaliției, cu riscul de a fi penibili în ochii celor care încă mai aud cu propriile urechi și încă mai discern cu propriile creiere?!
Nu, domnilor și doamnelor plini de respect! Nu aveți dreptate. Copiii au nevoie de mamă și de tată în egală măsură pentru a se dezvolta armonios. Sunt date științifice care atestă acest lucru.
De pildă, alinierea stării lăuntrice a mamei din timpul alăptării cu cea a pruncului așezat la sân contribuie, spun specialiștii, la dezvoltarea unei componente esențiale a atașamentului de tip securizant la copil, anume coordonarea. Prin contactul vizual stabilit între mamă și copil în timpul alăptării, asociat unui anumit ton al vocii materne, precum și unei anumite mimici care să exprime fericirea și iubirea, dar și prin gesturile din momentele de apropiere și tandrețe, copilul învață să coordoneze elementele lumii înconjurătoare, fie ele materiale sau spirituale, să-și coordoneze propriul sine în mijlocul acestora, să descopere stările sufletești proprii și ale celorlalți și să fie un bun manager al relațiilor interpersonale. Alinierea stării lăuntrice a părintelui cu cea a copilului este realizată prin comportamentul nonverbal: contact vizual, tonul vocii, gesturi, atingeri, expresia facială, postura corpului etc. Dezvoltarea interacțiunilor sincronizate (”coordonarea”) mamă-copil este fundamentală pentru dezvoltarea afectivă sănătoasă a copilului. În aceste schimburi de afecțiune realizate față în față între copil și mamă reduc neliniștile și trăirile negative ale copilului și îi intensifică stările afective pozitive.
Așadar, prin relația cu mama sa, pruncul primește capacitatea de coordonare, dar și echilibru sufletesc, corporal, emoțional și mintal, precum și coerență, înțelegând prin aceasta sentimentul de integrare, în sinele propriu, cât și în relațiile interpersonale. (Fillion &Blass, 1986)
Pe de altă parte, de mare importanță pentru dezvoltarea copilului este relația acestuia cu tatăl. Studiile arată că acei copii care au o relație statornică și echilibrată cu tatăl lor fac față stresului mai bine decât ceilalți, manifestând o putere de autocontrol și o stimă de sine net superioare față de alți copii. De asemenea, avantajele lor sunt evidente și pe plan social. Astfel, ei dovedesc maturitate socială timpurie, inițiativă socială, empatie, toleranță și înțelegere mai crescute decât alți copii. Comunicarea cu tatăl oferă copilului capacitatea de a dobândi echilibrul lăuntric și îl ajută să-și controleze stările corporale, iar mai târziu emoțiile și stările sufletești într-o manieră flexibilă și echilibrată. Drept consecință, creierul devine adaptabil, stabil și flexibil pentru a se adapta mediului în continuă schimbare și creează o minte coerentă și adaptabilă.
De Cristina Iosub