MJ vrea ca toţi interpreţii şi traducătorii din justiţie să aibă studii superioare

MJ propune proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti

"Revizuirea dispoziţiilor legale în materia traducătorilor şi interpreţilor utilizaţi în sistemul judiciar este inclusă în cadrul unuia din obiectivele înscrise în Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public 2010-2014, respectiv pct. 5.7 litera g) - Modernizarea statutului unor profesii juridice ori conexe sistemului justiţiei. Având în vedere imperativul realizării acestui obiectiv, la nivelul Ministerului Justiţiei a fost reanalizat cadrul legal în materia autorizării traducătorilor şi interpreţilor, obiectivele propuse fiind creşterea calităţii corpului traducătorilor şi interpreţilor şi eliminarea disfuncţionalităţilor constatate în activitatea de autorizare a acestora", explică MJ modificarea legii, proiect supus dezbaterii publice începând de marţi.

Proiectul propune resistematizarea dispoziţiilor art. 1, în scopul delimitării mai clare a organelor judiciare şi a profesiilor din sistemul judiciar care pot folosi traducătorii şi interpreţii autorizaţi de Ministerul Justiţiei.

Totodată, urmărindu-se creşterea calităţii corpului traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi de Ministerul Justiţiei şi utilizaţi în sistemul judiciar, prin proiect se propune modificarea şi completarea dispoziţiilor art. 3 din lege; astfel, la lit. b) a articolului 3 din Legea 178/1997 se propune introducerea condiţiei absolvirii studiilor superioare pentru toţi solicitanţii care depun cereri de autorizare ca traducător şi interpret.

De asemenea, cu privire la dovedirea cunoştinţelor de limbă străină, potrivit dispoziţiilor propuse pentru litera c) a articolului 3, aceasta se poate face cu unul din următoarele documente: diplomă de licenţă ori echivalentă care atestă că a absolvit o instituţie de învăţământ superior şi din care rezultă specializarea în limba sau în limbile străine pentru care solicită autorizarea; diplomă de licenţă ori echivalentă care atestă că a absolvit o instituţie de învăţământ superior cu predare în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de doctor din care rezultă specializarea în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de doctor din care rezultă că programul de studii universitare de doctorat s-a desfăşurat în limba străină pentru care solicită autorizarea; diplomă de bacalaureat ori echivalentă din care rezultă că a absolvit un liceu cu predare în limba străină sau în limba minorităţilor naţionale pentru care solicită autorizarea; atestat de traducător pentru specialitatea ştiinţe juridice, din limba română în limba străină pentru care solicită autorizarea şi din limba străină pentru care solicită autorizarea în limba română, eliberat de către Ministerul Culturii şi Cultelor

"Aşadar, modificările propuse au în vedere sporirea gradului de profesionalism al traducătorilor şi interpreţilor autorizaţi, în urma constatărilor autorităţilor judiciare şi ale celorlalţi beneficiari ai serviciilor de traducători şi interpreţi autorizaţi cu privire la calitatea traducerilor efectuate de aceştia. De asemenea, modificările aduse art. 3 vizează şi reintroducerea condiţiei referitoare la exerciţiul drepturilor civile pentru persoanelor care solicită autorizarea, demonstrată prin completarea unei declaraţii pe proprie răspundere a solicitantului, procedură ce nu implică nici costuri şi nici eforturi administrative suplimentare", notează MJ.

O altă modificare propusă vizează gestionarea mai eficientă a activităţii de autorizare; astfel, se propune introducerea unui termen de 6 luni în care solicitantul este obligat să completeze dosarul de autorizare cu dovezile necesare. În caz contrar, cererea solicitantului este considerată respinsă de drept, acesta putând relua ulterior procedura de autorizare. Prin modificările propuse se urmăreşte evitarea tergiversărilor în procedura de acordare a autorizării, sancţionându-se, în acelaşi timp lipsa de diligenţă a solicitantului. În ceea ce priveşte modificarea propusă pentru dispoziţiile art. 4 alin. (6), se urmăreşte degrevarea ministrului justiţiei de obligaţia de semnare a autorizaţiilor de traducător şi interpret, prin stabilirea acestei atribuţii în sarcina conducătorului compartimentului de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei.

Totodată, una din soluţiile propuse vizează introducerea în corpul legii a unei dispoziţii privind instituţia suspendării calităţii de traducător şi interpret, urmărindu-se soluţionarea acelor situaţii ivite în practică în care se impune luarea acestei măsuri (de exemplu, incompatibilitate, concediu pentru creşterea copilului etc.).