Anorexia: rudele şi prietenii pacienţilor au şi ei nevoie de ajutor

O serie de clinici din Franţa asigură consultaţii psihiatrice specializate pentru rudele şi prietenii apropiaţi ai persoanelor care suferă de anorexie şi alte tulburări de alimentaţie, informează lefigaro.fr.

Mese în familie transformate în momente de tensiune aproape de nesuportat, adolescenţi care îşi înmulţesc comportamentele de disimulare... pentru anturajul anorexicilor, viaţa cotidiană capătă adeseori alura unui veritabil infern. Din acest motiv, site-urile şi blogurile dedicate tulburărilor de alimentaţie abundă în sfaturi pentru părinţii depăşiţi de situaţie: "Nu o forţaţi niciodată să mănânce. Însă nici nu trebuie să intraţi în jocul ei. E greu să găseşti calea de mijloc" - se poate citi pe site-ul bouliana.com.

Stabilimentele psihiatrice care îi primesc pe adolescenţii suferind de tulburări de alimentaţie nu se lasă însă mai prejos: medicii care le conduc au decis să asigure consultaţii specializate pentru anturajul fiecărui pacient internat (în general, pentru o perioadă de trei luni), întrucât participarea persoanelor apropiate pacientului este considerată o etapă activă din tratamentul propus. Acest lucru se poate face mai întâi sub forma unor întâlniri familiale. Medicul Frédéric Lefebvre, psihiatru în regiunea Nord-Pas-de-Calais din Franţa, primeşte în clinicile Littoral şi Virval din Calais între cinci şi 15 paciente anorexice. El participă cel puţin o dată la fiecare trei săptămâni la aceste şedinţe speciale cu rudele şi prietenii pacientelor. "Dacă anturajul nu realizează ce înseamnă această maladie, trebuie să înţeleagă că modul său relaţional cu pacientul poate fi patogen", afirmă specialistul francez.

Procedura nu are însă nimic de-a face cu terapiile familiale. Aceste şedinţe au mai întâi un obiectiv educaţional: trebuie să îi ajute pe părinţi să înţeleagă pe ce fel de tip de gândire se bazează anorexia. Boala nu se caracterizează doar prin pierderea în greutate, ci şi pe obsesia despre tot ce are legătură cu mâncarea şi cu imaginea corpului. Această tulburare este înainte de toate una mintală. "Să îi ajute pe părinţi să găsească un sens în acest tip de comportament, care, din nefericire, poate conduce la un pronostic sumbru, s-a dovedit deja a fi un element terapeutic", afirmă Frédéric Lefebvre.

Benefică pentru anturaj este şi participarea sa la întrunirile unui grup de discuţii rezervat apropiaţilor pacienţilor internaţi. Astfel, medicul Edouard Carrier, psihiatru şi director al clinicii Saint-Vincent-de-Paul din Lyon, a alcătuit grupuri de susţinere parentală: "Pacienţii sunt consultaţi mai întâi de un psihiatru care se ocupă doar de ei şi care nu îi cunoaşte pe pacienţi. El le propune apoi să se alăture unui grup omogen de 10-12 persoane, care se întâlnesc la fiecare două săptămâni. Este vorba de un spaţiu de schimb liber de idei în care fiecare, cu ajutorul unui terapeut profesionist, poate să îşi împărtăşească cu ceilalţi angoasele şi să se elibereze de sentimentul de vină".

Unul dintre obiectivele care trebuie atinse constă în restabilirea comunicării în familiile sever afectate de tulburarea de alimentaţie a unuia dintre copii. "Cel mai adesea, părinţii sunt cei care cer acest lucru, pentru că ei vor să poată să comunice din nou cu copilul", explică medicul Frédéric Lefebvre. Dar, boala şi comunicarea sunt adeseori intrinseci. "Foarte adesea suntem prinşi într-un cerc vicios: pe de-o parte, anorexia degradează relaţiile familiale, iar pe de altă parte, aceste tulburări de comunicare accentuează maladia pacientului".

Consultaţiile psihiatrice ale anturajului pacienţilor includ şi contacte telefonice săptămânale cu echipa de medici care se ocupă de persoana anorexică spitalizată, iar aceste conversaţii telefonice nu se opresc după încheierea tratamentului. Cei mai mulţi părinţi şi apropiaţi ai pacienţilor continuă să se consulte cu psihiatrii în cauză şi după externarea adolescenţilor suferind de anorexie.