Ion DRĂGUŞANUL

VASILEU. Satul de pe malul drept al Nistrului, între Culeuţ şi Doroşăuţi, cu o biserică de vreo 35 metri înălţime, zidită pe deal prin anii 1230, biserică ruinată după anul 1700, a fost atestat documentar în 23 februarie 1448, când Roman Vodă, aflat la Colomeea, întărea lui Didrih Buceaschi „satul Vasilău pe Nistru”.

În 15 ianuarie 1617, Antimia, văduva lui Dimitrie Lenţa, şi copiilor ei, Marica, Anghelina, Magda şi Miron, primeau uric pentru satul Vasilău.

În 21 ianuarie 1625, jumătate de sat se afla în proprietatea diacului Prodan, fiul lui Ionaşco Lenţovici şi, deci, nepotul lui Dimitrie Lenţa, Prodan vânzând acea jumătate de sat lui Condrea vameş, pentru 100 taleri. Condrea va vinde acea parte de sat, în 13 mai 1633, lui Gavrilaş Mateiaş, pentru 260 lei turceşti În 29 august 1633, şi Condre vameşul vinde vornicului Gavrilaş Mateiaş jumătate din moşia Vasileu, cumpărătură de la Prodan, pentru 260 lei turceşti.

În 4 martie 1652, se împart moşiile răposatului Gavrilaş Mateiaş între copii lui, Ieremie, Ileana comisoaia şi Alexandra vorniceasa. „Partea jupânesei Iliana comisoaia a fost… jumătate Vasileu”.

În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă fetei sale, Candachia, părţile de sat „Vasileu, cu un vad de moară…, ce mi-au fost cumpărătură”.

Gavrilaş Mateiaş, care stăpânea jumătate de sat, va lăsa moştenire şi acea moşie fetei sale, Alecsandra, jupâneasa lui Iordachi Cantacuzino, în 1 ianuarie 1670.

În 16 august 1699, Ghiorghie Isar şi jupâneasa lui, Merla (născută Murguleţ), se învoiesc cu rohmistrul Lupaşcu Murguleţ să-i stăpânească părţile din moşia Vasileu.

În 11 mai 1706, când Gavrilaş Frunză şi jupâneasa Gafiţa, fata lui Andronachi Vlad, lăsau copiilor lor, Ioan şi Maria, jupâneasa diaconului Nicolai Borşan, părţile de moşii moştenite după bunicul lui Frunză, Andronachi Peletiuc, „în Vilavce, în Carapciu, în Costeşti, în Comăreşti, în Budiniţă şi pe aiure de pe socrul meu, Andronachi sin Simion Vlad în Banila moldovenească şi de pe socra me, Nastasie, fata lui Vasile Căzăcescul, având noi parte de moşie în Berhomete, în Lucavăţ, în Panca şi în munte, în ţănutul Sucevii, şi în Vaselev, în ţănutul Cernăuţului”.

În 5 iulie 1750, jumătate din satul Vasileu, proprietatea lui Buculei, revine Vlăiculeştilor, fiind moştenită, în 16 martie 1760, de copiii Raiftei Vlaiculesi, Ştefan, Mihai şi Marica Tumurugiesii.

În 7 decembrie 1764, monahul Gherasim (Sava) Vlad primeşte a patra parte din Vasileu, pe care o dăruieşte, în 4 martie 1772, ctitorie sale, schitul Jadova.

Recensământul lui Rumeanţev[1], din 1772-1773, înregistrează la Vasileu „55 – toată suma caselor”, însemnând 2 popi, Precup şi Vasile, şi 53 birnici, adică: Anton, CIUCIUL, Ivaniuk, Iacob Hruşciuk, Dumitru, Pavăl, Ivan, Nichifor, Ştefan, Alecsa Uminici, Fedor, Tudose, Ivan Dutca, Precop, Nicolae, Hrihor, Mihailo rus, Hrihor rus, Vasile Voicul, Ivan Sluşnii, Iurko, Ivan Andreiciuk, Iacobeţ, Ştefan Holodic, Ilaş, Fedor Melnic, Timofte, Vasile, Costia, Anton, Pavăl, Vasile Rotoşne, Harasim, Toader Federik, Ivan Cozaciuk, George, Dumitru pânzar, Ivan Tcaci, Semen, Ivan, Toader, Ivan rus, Ştefan Vecinic, Dămian, Mihailo Crivei, Ivan Dolhie, Andrei Pali, Timofte sin Bogaş, Ivan vornic, Ivan vătăman, Petre şi Ivan argaţi la jidov.

În 1775, satul Vasileu avea 2 mazili (Ştefan Tumurug şi Sava Vlad), 2 popi şi 35 familii de ţărani iobagi.

Biserica Naşterii Sfintei Maria din Vasileu a fost ctitorită, în 1835, de Ienachi de Tabora. În 1843, biserica avea 1.007 enoriaşi, patron bisericesc fiind ctitorul, Ienachi de Tabora, iar paroh, Mihail Vorobchievici. În 1876, când biserica avea 1.353 enoriaşi, patron bisericesc era Severin von Wartarasiewicz, paroh fiind Nicolai Tomiuc. În 1907, patroni bisericeşti erau Julian şi Eugen de Balasinowicz, Severin Wartarasiewicz şi Leon Bratkowski, paroh fiind cel din Cincău, preotul Dimitrie Percec, iar cantor, din 1903, Petru Bacinschi, născut în 1841.

Din 1886, avea să fie deschisă la Vasileu o şcoală cu 3 clase[2].