"Destinul" urechilor este scris în ADN. Un recent studiu dat publicităţii de "Journal of Gerontology: Medical Sciences" şi realizat de cercetătorii de la Brandeis University din Statele Unite a demonstrat că genele joacă un rol esenţial în pierderea treptată a auzului existentă la persoanele trecute de prima tinereţe.

Cercetătorii americani au demonstrat importanţa factorilor genetici în acest tip de pierdere a auzului. În acelaşi timp, oamenii de ştiinţă au atras atenţia în legătură cu necesitatea ca persoanele "vulnerabile" şi familiile lor să urmeze tratamente speciale pentru a preveni deteriorarea ulterioară a auzului. În opinia lui Arthur Wingfield, coordonatorul studiului, persoanele trecute de prima tinereţe care prezintă o vulnerabilitate a auzului trebuie să fie deosebit de atente la factorii de risc ambientali, cum ar fi zgomotele deranjate şi periculoase sau medicamentele cu efecte colaterale, care prezintă un potenţial pericol pentru sănătate.

Studiul a fost realizat pe 179 de gemeni identici şi 150 de perechi de gemeni heterozigoţi, toţi de sex masculin şi cu vârste cuprinse între 52 şi 60 de ani.

În circa două treimi din cazuri, pierderea auzului la subiecţii cu "urechile mai bune" putea fi explicată prin prisma factorilor genetici. În cazul subiecţilor cu dificultăţi de auz, procentul a fost de 50 la sută. În plus, cercetătorii au atras atenţia că chiar şi pierderea uşoară a auzului poate duce la un declin al performanţelor cognitive, pentru că energia care în mod normal este rezervată pentru înţelegerea şi prelucrarea informaţiilor este redirecţionată în încercarea de a percepe corect cuvintele şi sunetele.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Auzul, scris în ADN.

Comentarii